Friptură de găină, gîscă, raţă, cocoş sau de alte păsări
Oricare pasăre care nu este prea bătrînă se poate frige întreagă la cuptor, unsă bine cu grăsime, acoperită de la început cu un castron întors cu gura în jos (v. „Friptură de pui la tavă”). Dacă pasărea este bătrînă, este mai indicat să se taie în bucăţi. Pentru friptură se aleg numai părţile cu mai multă carne: picioare, pulpe, aripi (tăiate cît se poate cu piept împrejur). Bucăţile de carne se aşază într-o cratiţă potrivit de mare, cum s-a arătat la „Friptura de curcan III” şi se frig înăbuşite pînă cînd se moaie bine, stropindu-se mereu cu sosul din tavă.
Pieptul care are carnea mai fibroasă şi seacă (chiar după ce se frige) este de preferat să se pregătească sub formă de tocătură; din părţile cu mult o§ se prepară supe sau ciorbe.
Friptură de pui la cuptor
I. Pentru friptură este potrivit puiul de 1 kg sau puţin mai mare. Dacă se frige întreg, se pune într-o tavă sau cratiţă potrivită cu mărimea lui (ca să nu se ardă sosul). Pentru gust şi aromă, se aşază în cratiţă un rînd de rondele de 1 cm ^grosime din morcoy, ţelină, pătrunjel şi ceapă şi se adaugă 3—4 linguri cu apă şi^ o linguriţă rasă cu sare; deasupra, se aşază puiul care se unge bine cu untură sau untdelemn, fără să se săreze. Se dă la cuptorul bine încins la început, 30 minute, pînă cînd se formează o crustă. După ce s-a rumenit puţin, se stropeşte cu sosul din tavă cu care se sărează şi se rumeneşte frumos, fiind colorat cu sucul din morcovi; apoi, focul se reduce la mijlociu sau mic. Puiul se frige în total cea 1 — IV2 oră, pînă se pătrunde bine şi se moaie. Se încearcă cu o andrea sau cu o furculiţă; dacă aceasta intră cu uşurinţă în piept, înseamnă că este gata. Pe parcursul frigerii se întoarce, ca să se rumenească uniform, adăugind cîte puţină apă în sos, ca să nu se ardă.
Dacă dorim să rămînă carnea mai moale, să nu se usuce, puiul se acoperă cu un castron aşezat cu gura în jos peste cratiţă, ca un capac, chiar de la început (puiul fiind mai înalt decît cratiţă), sau măcar cînd începe să se rumenească. Se va rumeni frumos şi acoperit; se întoarce şi se stropeşte la fel., în oricare variantă se frige, cînd este gata, puiul se păstrează cald pe un vas cu apă fierbinte, acoperit, iar în grăsimea rămasă după ce s-a scos zarzavatul (se mai poate adăuga, dacă este necesar) se pot frige cartofi pai sau tăiaţi de 1 cm grosime; se amestecă în grăsime şi se dau la cuptor la foc mai tare, cea 20 minute, să se rumenească frumos. Se servesc, imediat, alături de puiul tăiat în bucăţi, cu salate de crudităţi sau cu alte acrituri.
II. Puiul se poate frige la cuptor şi tăiat în bucăţi (numai părţile mai cărnoase: pulpe, picior, aripi, piept), cu sau fără zarzavat, unse bine cu grăsime, pînă cînd se rumenesc, cu sau fără capac. Cînd friptura este gata, se poate aroma cu 2—3 căţei de usturoi (tăiaţi în felii); aceştia se adaugă în sosul cu care se stropeşte carnea, după ce aceasta s-a luat de la foc (ca să-şî menţină mai bine aroma).
III. Puiul se poate frige întreg şi în pungă de hîrtie, în tavă fără grăsime (v. „Friptură de curcan”).
