La cuptor se poate frige carnea în bucată mai mare (curcan întreg, purcel de lapte) sau în bucăţi mai mici. Carnea se aşază în tavă smălţuită sau cratiţă potrivită cu mărimea ei, se unge cu untdelemn sau cu untură de porc solidă sau înfierbîntată, se dă la cuptor, la foc mai tare la început, cea 30 minute, ca să prindă crustă, apoi se sărează şi se reduce focul, ca să se frigă încet, să se pătrundă bine în interior; se adaugă 3—4 linguri cu apă, ca să nu se ardă sosul cu grăsimea. Dacă tava sau cratiţă este mai mare decît bucata de carne, sosul se va arde repede, transmiţînd gust neplăcut fripturii.

 

Carnea pregătită la cuptor se încălzeşte uniform din toate părţile şi se coace în sucul ei propriu. Cînd începe să se rumenească, se poate acoperi cu un capac, ca să nu se usuce prea mult. Se va rumeni frumos şi acoperită, dacă se întoarce din cînd în cînd şi se stropeşte cu sosul din tavă.

O friptură mai înaltă, ca cea de pasăre, care depăşeşte înălţimea cratiţei, se poate acoperi cu un castron întors cu gura în jos, care trebuie să se potrivească asemenea unui capac. Sub protecţia acestuia, carnea de pasăre întreagă sau puiul umplut se va rumeni frumos, fără să se ardă, păstrîndu-şi suculenta.

 

Pasărea se poate introduce într-o pungă din hîrtie mai groasa sau de împachetat, chiar dublă. Punga trebuie să fie bine lipită pe margini (fără a fi cusută), fără găuri, ca să nu iasă vaporii şi nici să se scurgă din ea lichidul format prin condensarea vaporilor. Punga cu carnea se aşază într-o tavă din tablă nesmălţuită, uscată, care se introduce în cuptorul foarte bine încins; la început, se lasă 30—40 minute, la foc tare, ca să se formeze o crustă, apoi focul se reduce la mijlociu, ca să se pătrundă bine în interior. Carnea se va rumeni foarte frumos şi va fi foarte fragedă şi suculentă, cu condiţia să fie bine unsă, de preferat cu untură de porc solidă, înainte de a se introduce în pungă. Grăsimea, cînd se topeşte, impregnează hîrtia făcînd-o impermeabilă la vapori; aceştia vor menţine o atmosferă umedă, care va face să nu se usuce carnea. Orice carne se poate Irige în acest fel, chiar şi peştele.

 

Carnea de viţel sau de porc, muşchiul de vacă sau pulpa de miel, pentru a avea o formă frumoasă, rotundă şi subţire şi pentru a se putea tăia în felii egale, se fasonează înainte de a se introduce în cuptor. Se scoate osul şi carnea se taie în bucăţi cît mai lungi, potrivit de groase (de cea 7—8 cm) care, apoi, se leagă circular cu sfoară subţire, petrecută la distanţe de cîte 2 cm, începînd de la un capăt şi pînă la celălalt. Sfoara se leagă la un capăt al bucăţii de carne, lăsîndu-i un capăt ceva mai lung decît lungimea muşchiului, iar celălalt, de 4—5 ori mai lung decît acesta. Capătul scurt rămîne întins în lungul muşchiului, iar cel lung se petrece circular peste muşchi; unde se întîlnesc sforile, se răsuceşte sfoara lungă pe lîngă cea scurtă, ca să se fixeze, apoi se trece mai departe, pînă se înfăşoară strîns toată bucata de carne. Se aşază într-o tavă smălţuită sau într-o cratiţă potrivit de mare, ca să nu rămînă loc liber în jurul ei (să nu se ardă sosul).

 

 

La orice friptură la cuptor de pasăre, vaca, porc, oaie, vînat, peşte etc. care se frige direct în tavă sau cratiţă, se adaugă pentru aromă şi gust, un rînd de rondele, de 1 cm grosime, din morcov, ţelină, pătrunjel şi ceapă; carnea se aşază pe acest strat şi se unge bine cu grăsime solidă sau cu untdelemn, în tavă se pun 5—6 linguri cu apă şi o linguriţă rasă de sare (sarea depinde de cantitatea de carne). Se introduce cratiţă sau tava în cuptor, la foc tare, unde se lasă cea 30 minute, pînă cînd carnea începe să se rumenească. Se scoate apoi tava, se înclină şi cu o lingură se stropeşte bine carnea cu sosul format; acesta va săra carnea şi va da culoare şi gustul plăcut de la zarzavat. Se completează mereu cu apă, cînd sosul scade, pentru a nu se arde sosul. Dacă se usucă prea mult carnea, cratiţă se acoperă, cum^ s-a arătat la început. Cînd carnea este bine friptă, furculiţa intră cu uşurinţă adînc în ea (pînă la mijloc).

 

Dacă se foloseşte pentru friptură antricot de porc, carnea se poate irige împreună cu osul care va menţine lungimea muşchiului (nu se va strînge).