TURTĂ DIN FĂINĂ DE GRÂU
- 500 g făină * sare
- apă cât primeşte un aluat (de-i vârtos ori moale, puterea casei decide)
• Făina se cerne, se frământă cu apă şi un pic de sare până nu se mai lipeşte de degete
• Se rup bucăţi de aluat, se rotunjesc şi turtesc (desigur!) şi se pun pe vatră sau într-o tavă presărată cu făină, în cuptorul încins sau sub ţest- când li s-a întărit coaja sunt gata
Paranteză de expediat la alte capitole: de aici încolo încep adaosurile în grăsimi, brânzeturi, ouă, smântână, desigur şi alte bunătăţi ce schimbă viaţa şi chiar şi numele turtei, îndepărtând-o întrucâtva de rolul primar religios căruia-i fusese destinată.
TURTELE DE AJUN
Iată un prim exemplu: ce fac moldovencele pentru noaptea de Ajunul Crăciunului,
Aluat:
- 800 g făină • apă, sare
- ulei de uns tava (deşi, tradiţia nu prevede!)
- Se frământă un aluat ce se poate întinde foaie subţire (muchie de cuţit)
- Se taie cu paharul turtite
- Se unge tava cu puţin ulei (se poate şi fără, presărând doar făină)
- Tava se pune pe foc şi se coc turtiţele repede, pe o parte şi pe alta, apoi se lasă să aştepte
Sirop:
• 400 g zahăr (sau miere) • zahăr vanilat
- l cană ceai de tei, iasomie şi petale de trandafir (sau lapte — julfă — de sămânţă de cânepă)
- Se fierbe zahărul cu ceai (sau mierea cu julfă) până se face un sirop bine legat
Glazura:
• 200 g miez de nucă prăjită (sau mac)
* 200 g zahăr pudră
* Se înmoaie turtiţele-n sirop, se tăvălesc prin nucă sau mac şi se presară cu zahăr pudră
De post sunt, dar sunt atât de dulci!
