ZINCUL
Zincul este un microelement esential care se gaseste in organismul uman in cantitate mare, fiind considerat, din acest punct de vedere, al doilea dupa fier. Studiile privind rolul zincului in organismul uman au inceput si s-au extins rapid dupa anul 1961, cand Prasad a descoperit rolul sau in patologia umana.
La om carenta in zinc se observa deseori si poate fi pusa usor in evidenta chiar si in tarile conside-rate a avea un nivel de viata ridicat.
Micronutritia include zincul in grupa oligoelementelor sau a microelementelor esentiale sub forma de urme, alaturi de magneziu, fier, cupru, siliciu si, posibil, si rubidiu (care inca nu a fost recunoscut ca fiind esential, cu toate ca se gaseste in permanenta in cantitate aproximativ constanta in corpul omenesc).
Metabolismul zincului
Corpul omenesc contine aproximativ 2,5 g zinc repartizat astfel: – circa 30 %, adica aproximativ 0,75 g, se gasesc in sistemul osos; – circa 60 %, adica aproximativ 1,5 g, se gasesc in muschi; Absorbtia zincului se face in principal la nivelul jejunului, printr-un mecanism care nu a fost inca pe deplin explicat. Transportul zincului in celula intestinala se face astfel: – fie prin intermediul metaloproteinelor, sau a metaloenzimelor; – fie prin fixarea lui pe proteine cu masa moleculara scazuta.
Absorbtia zincului de catre organismul uman este influentata de urmatorii factori:
1). Aminoacizii si proteinele alimentare favorizeaza absorbtia zincului. Histidina, aminoacizii cu sulf si lizina maresc gradul de absorbtie a zincului si asi-gura eliminarea sa in materiile fecale;
2). Lactoza si glucoza maresc gradul de absorbtie a zincului dar si gradul de eliminare a sa prin urina;
3). La doze mari, cuprul manifesta un efect competitiv fata de zinc. La doze mici, acest efect nu se poate constata. La doze mari, acesta diminueaza absorbtia zincului dar creste gradul de eliminare prin materiile fecale. Zincul interfereaza cu fierul mineral, dar nu interfereaza cu fierul heminic;
4). Fitatii au o actiune puternic antagonista fata de absorbtia zincului. Efectul fitatilor este potentializat de prezenta Ca2+;
5). Alcoolul etilic diminueaza absorbtia zincului in organismul uman, mai ales cand se manifesta fenomenul de intoxicatie cronica (alcoolism). Dimpotriva, vinul amelioreaza absorbtia zincului;
6). Vitamina B9 (acidul folic) inhiba absorbtia zincului prin formarea unor chelati insolubili;
7). Acizii grasi polinesaturati, cum sunt acidul linoleic si acidul linolenic, favorizeaza absorbtia zincului de organismul uman.
Rolul biochimic al zincului
Rolul biochimic al zincului in organismul uman se poate sintetiza astfel:
– intervine in activitatea a peste 200 enzime care actioneaza in organismul uman;
– contribuie la stabilizarea structurilor proteinelor din organism;
– joaca un rol important in exprimarea genelor (are rol in manifestarea caracterelor genetice).
Zincul intervine in functionarea urmatoarelor enzime principale:
– oxidoreductazele, ca de exemplu alcool de hidrogenaza, citocrom reductaza, superoxid dismutazele (zincul joaca un rol catalitic si partial structural);
– transferazele, ca de exemplu ARN polimeraza, ADN polimeraza, transcriptaza reversa (zincul joaca un rol catalitic si partial structural);
– hidrolazele, ca de exemplu fosfatazele alcaline, carboxipeptidazele, amilaza, colagenazele, elastaza, enzima de conversie a angiotensinei (zincul joaca un rol catalitic, partial structural si cateodata de regulator);
– liazele, ca de exemplu anhidraza carbonica (zincul joaca un rol catalitic);
– ligazele, asa cum este ARN sintetaza (zincul joaca un rol catalitic);
Se poate concluziona ca, in plan biochimic, zincul are rol preponderent in:
– metabolismul acizilor nucleici (replicarea si transcriptia ADN-ului in timpul diviziunii celulare fiind dependenta de zinc);
– metabolismul proteinelor, unde joaca un rol indispensabil;
– glicoliza, intervenind in procesul metabolic denumit „calea pentozelor“ si in neoglucogeneza (zincul joaca rol in stocarea, sinteza si secretia insulinei la nivelul celulelor pancreatice);
– metabolismul lipidelor si al acizilor grasi, interventia zincului avand rolul de diminuare a riscului producerii arterosclerozei;
– echilibrul acido-bazic, in sinteza hemoglobinei, in metabolismul androgenelor, in detoxificarea radicalilor liberi, in detoxicarea alcoolica;
– metabolismul hormonal, la nivelul secretiei sau activitatii hormonale.
De asemenea, zincul poate interveni asupra fixarii tesuturilor.
Semnele clinice ale carentei in zinc
Principalele semne clinice ale carentei in zinc sau ale hipozincemiei, sunt:
– pierderea gustului si a mirosului;
– intarzierea cicatrizarii ranilor;
– alterarea sistemului imunitar al organismului;
– anorexiile, cu tulburari de gust, dermatite;
– acrodermatite enteropatice (se datoresc unei carente genetice in zinc).
In cancerologie, este deseori observata hipozincemia. De asemenea, hipozincemia poate fi observata si in alte specialitati medicale, ca de exemplu in: diabetologie, reumatologie inflamatorie, nefrologie, traumatologie, infectiologie, pediatrie.
Utilizarea terapeutica a zincului
Utilizarea terapeutica a zincului este foarte des practicata. Dar, realizarea unui aport monoelementar de zinc nu prezinta efecte performante, asa cum se intampla cand zincul se administreaza insotit de micronutrienti complementari (vitamina B6 si alte vitamine din grupa B, acizi grasi polinesaturati W-3, mangan, selenium, vitamina E).
Aportul alimentar de zinc
Desigur, cel mai eficient mijloc de aport al zincului in organism este aportul alimentar. In tabelul 1 se prezinta rolul zincului asupra sanatatii, in prevenirea si tratarea diferitelor boli.
Rolul zincului si al altor microelemente asupra sanatatii in prevenirea si tratarea diferitelor boli
Crom (Cr) – se gaseste in drojdii, germeni, cereale, cartofi, ficat;
– activator al metabolismului glucidelor si lipidelor;
– manifestari carentiale: tulburari prediabetice, ateroscleroza si obezitate;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 50-200 mcg/24 h;
Cobalt (Co) – Carne si maruntaie, peste ton, pui si oua de pasare;
– Stimulare, antalgic, sinteza globulelor rosii, vasodilatare periferica;
– Manifestari carentiale: anemii, tulburari circulatorii ale extremitatilor;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 0,13 mcg/24 h;
Cupru (Cu) – Stridii, fructe uscate, legume uscate, cereale, cacao, alune;
– Proprietati biologice: antiinflamatorii, antiinfectioase, antiulceroase, stimularea sintezei colagenului;
– manifestari carentiale: anemii, tulburari osteoarticulare, infectii;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 2-3 mg/24 h; nou nascuti: 0,6 mg/24 h;
Fier (Fe) – Cereale complete, linte, spanac, caise, faina de oua, ficat de vitel;
– Proprietati biologice: transportor de oxigen in hemoglobina, factor de detoxicare;
– Manifestari carentiale: anemii, anorexie;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 1-2 mg/24 h;
Iod (I) – Fructe de mare, alge, boabe de cereale;
– Proprietati biologice: activator al tiroidei;
– Manifestari carentiale: tulburari de crestere, debilitate mintala;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 100-115 mcg/24 h;
Litiu (Li) – vegetale, apa de mare;
– Proprietati biologice: reglarea bunei dispozitii;
– Manifestari carentiale: stari depresive, insomnii, angoase;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 1 mg/24 h;
Magneziu (Mg) – Fructe uscate, soia, germeni de grau;
– Proprietati biologice: Reglarea transmisiei neuromusculoase;
– Manifestari carentiale: nervosite, crampe, iritabilitate;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 350 mg/24 h;
Mangan (Mn) – Fulgi de ovaz, soia, legume uscate, migdale, stridii, ficat;
– Proprietati biologice: Agent de detoxicare, stimulator al sintezei cartilagiilor;
– Manifestari carentiale: Fragilitate osteoarticulara, tulburari neurologice;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 2-5 mg/24 h;
Molibden (Mo) – Legume verzi, legume uscate, carne, lapte, apa de robinet;
– Proprietati biologice: agent de detoxicare;
– Manifestari carentiale: tulburari metabolice ale xantinei si sulfitilor;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 100-150 mcg/24 h;
Seleniu (Se) – Drojdie de bere, germeni de grau, usturoi, ceapa, varza, stridii, peste hering;
– Proprietati biologice: Agent antioxidant (protector contra radicalilor liberi;
– Manifestari carentiale: imbatranire prematura, tulburari hepatice si cardiovasculare, sterilitate, slaba toleranta la alcool;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 50-200 mcg/24 h;
Siliciu (Si) – Cereale, stridii, orez nedecorticat, piele de pasare, bere;
– Proprietati biologice: Agent plastic al tesuturilor conjunctiv, muscular si osos;
– Manifestari carentiale: Tulburari vasculare, osteoarticulare si cutanate;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 25-50 mg/24 h;
Vanadiu (V) – Fructe de mare, cereale complete, spanac, orez, vin rosu;
– Proprietati biologice: stimulare neuropsihica;
– Manifestari carentiale: stari depresive;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 10-25 mcg/24 h;
Zinc (Zn) – drojdie de bere, cresson, ceapa;
– Proprietati biologice: stimularea apararii imunitare, activarea functiilor sexuale;
– Manifestari carentiale: tulburari de crestere, dermatoze;
– Doza/24 h recomandata pentru adulti: 10-20 mcg/24 h;
Surse alimentare de cupru care contin peste 1 mg/100 g aliment sunt:
• ficat, cacao, alune de padure, leguminoase, germeni de grau, cochiliacee, crustacee.
Recomandari pentru magneziu:
Malnutritia in magneziu provoaca:
- nervozitate, iritabilitate, confuzie;
• senzatia de epuizare cerebrala si corporala;
• dezorientare;
• paloare, tremuraturi, neregularitatea ritmului cardiac;
• dificultati circulatorii;
• semnul Chvosteck pozitiv.
Aportul de magneziu, raportat la unul sau mai multe simptome, amelioreaza starea clinica (denumita adesea criza de spasmofilie).
Magneziul se foloseste:
– la tratarea anxietatii, fiind folosit ca tranchilizant natural care amelioreaza spontan multe simptome pentru care sunt prescrise tranchilizante. Avantajul se datoreste bineinteles faptului ca magneziul, utilizat ca tranchilizant fiziologic, inlatura efectele secundare ale drogurilor tranchilizante. Magneziu trebuie administrat sub forme biodegradabile ceea ce nu este intotdeauna posibil. Prescrierea chelatilor de magneziu ai aminoacizilor, administrati pe cale orala, permite ameliorarea relativ rapida a acestor tulburari;
– la tratarea bolilor de inima, in special a infarctului miocardic;
– in afectiunile osteo-articulare.
Recomandari pentru mangan:
Malnutritia in mangan provoaca:
- proasta dezvoltare a cartilagiilor;
•artrite;
•instabilitate glicemica;
•eventual epilepsie;
Absorbtia manganului este inhibata de prezenta altor nutrienti, ca de exemplu fier, calciu, fosfati.
Metabolismul colinei si al manganului este interdependent.
Zincul, in asociere cu manganul, sunt antidoti ai cuprului, ceea ce este important in:
– alcoolism, afectiuni artrozice, psoriazis, anumite tipuri de cancer.
Utilizarea numai a zincului utilizeaza doar scaderea continutului de mangan din sange. De aceea, se impune realizarea unei proportii corecte intre aportul alimentar de zinc si mangan astfel: la doua parti de zinc este necesara o parte de mangan.
Zincul asociat cu manganul joaca impreuna un rol fundamental si sinergic in formarea colagenului, in asociere cu vitamina B6.
Cit de importante sint oligoelementele pentru sanatatea noastra
Oligoelementele, numite asa din cauza prezentei in cantitate mica in organism, au totusi o importanta primordiala pentru sanatatea organismului. In mod normal, o alimentatie echilibrata de 2.000 de calorii ar trebui sa asigure aportul de oligoelemente necesar organismului. In realitate insa, adesea acesta se dovedeste insuficient.
Fierul – element nutritiv esential pentru organismul uman
Fierul este necesar pentru producerea hemoglobinei si contribuie direct la transportul oxigenului in circulatia sanguina. El mareste rezistenta la imbolnavire, vindeca si previne anemiile generate de carenta de fier. Ajuta la procesul de crestere si asigura o culoare sanatoasa a pielii.
Necesarul zilnic este de 10-15 mg pentru adulti (acesta este dublu la gravide). Cuprul, cobaltul, manganul si vitamina C sint necesare pentru ca fierul sa fie asimilat, iar fierul, la rindul lui, este necesar pentru metabolizarea vitaminelor B.
Surse naturale
Fierul se gaseste in carnea rosie (carne de vita si organe: ficat, inima, rinichi), galbenusul de ou, stridii, nuci, fasole, sparanghel, fulgi de ovaz (spanacul nu contine, asa cum s-ar crede, cea mai mare cantitate de fier). Fierul continut in vegetale nu este absorbit practic de organism si nu poate asigura nevoile cotidiane si de aceea este bine sa se consume carne si oua de trei ori pe saptamina.
Afectiuni datorate carentei
Carenta de fier genereaza anemii si exista in special la femeile gravide si la vegetarieni. Persoanele in virsta, la care consumul de proteine este adesea foarte slab, sint foarte expuse la anemiile provocate de lipsa fierului.
Cuprul – agent antianemic si viral
Cuprul este necesar pentru sintetizarea hemoglobinei din fierul organic. Asigura absorbtia fierului in organism, exercitind un efect energizant. Este un agent antianemic si antiviral si ajuta la lupta contra radicalilor liberi, responsabili de imbatrinire. Doza zilnica recomandata este de 3 mg.
Surse naturale
Cuprul se gaseste in ficatul de vita, cereale (in special griu), fasole uscata, mazare, crustacee si aproape toate alimentele de origine marina.
Afectiuni datorate carentei
Carenta de cupru genereaza anemie, edeme, reumatism. Suplimentele de cupru sint recomandate in starile infectioase si reumatisme.
Cromul – oligoelement contra diabetului
Cromul contribuie, alaturi de insulina, la metabolizarea zaharurilor, asigurind controlul absorbtiei glucidelor si secretia insulinei. El intervine de asemenea in metabolismul lipidelor, avind o actiune favorabila asupra colesterolului. Nevoile cotidiane de crom sint de 100-200 mcg.
Surse naturale
Cromul se gaseste in ficatul de vitel, drojdie de bere, carne de pui, scoici, ulei de porumb.
Afectiuni datorate carentei
Lipsa cromului constituie un factor potential de declansare a diabetului si aterosclerozei.
Fluorul – intaritor al oaselor si dintilor
Fluorul este un veritabil agent protector al oaselor, care scade incidenta cariilor dentare. Necesarul zilnic este de 1,5-3 mg. Apa este o sursa apreciabila de fluor, dar continutul de fluor al apei de la robinet depinde de izvoarele de la care aceasta provine.
Surse naturale
Fluorul se gaseste in apa potabila fluorurata, in alimentele de origine marina si ceai.
Afectiuni datorate carentei
Lipsa fluorului genereaza cariile dentare.
Iodul – oligoelement necesar sintezei hormonilor tiroidieni
Aproape doua treimi din iodul existent in organism este concentrat in tiroida, iodul fiind un oligoelement de baza in sinteza hormonilor tiroidieni. Doza zilnica de iod este de circa 150 mcg si de 170-200 mcg pentru gravide.
Surse naturale
Iodul se gaseste in sarea de bucatarie, alimente de provenienta marina, ceapa si vegetale cultivate pe soluri bogate in iod.
Afectiuni datorate carentei
Lipsa de iod genereaza gusa si hipotiroidism.
Magneziul – element cu actiune antioxidanta
Magneziul joaca un rol important in coagularea singelui. Este recunoscut pentru actiunea sa antioxidanta si este necesar pentru o buna digestie si asimilare a hranei. Imbunatateste reflexele musculare, ajuta la eliminrea oboselii si stimuleaza memoria. Necesarul zilnic de magneziu este de circa 5 mg.
Surse naturale
Magneziul se gaseste in legumele de culoare verde, nuci, mazare, cereale, fructe uscate.
Afectiuni datorate carentei
Lipsa de magneziu genereaza ataxie (incapacitatea de a coordona miscarile).
Zincul – oligoelementul cel mai util
Zincul indeplineste rolul unui adevarat agent de circulatie, dirijind desfasurarea proceselor fiziologice si intretinerea sistemelor enzimatice si celulare. Este esential pentru sinteza proteinelor si a AND. Exercita un efect de normalizare a activitatii prostatei si detine un rol important in dezvoltarea organelor de reproducere. Impreuna cu seleniul, zincul este elementul antioxidant cel mai activ. Necesarul zilnic este de 15 mg, fiind ceva mai mare la femeile ce alapteaza.
Surse naturale
Zincul se gaseste in carnea de vita (150 g de carne de vita asigura necesarul zilnic de zinc), alimente de origine marina (stridii in special), drojdie de bere, oua, germeni de griu.
Afectiuni datorate carentei
Carenta de zinc genereaza hipertrofia prostatei, ateroscleroza, imbatrinirea precoce (persoanele de peste 60 de ani manifesta carenta de zinc, ceea ce nu poate fi decit un prejudiciu).
Seleniul – un oligoelement la moda
Seleniul si vitamina E actioneaza sinergetic, fiind recunoscute, impreuna cu zincul, pentru actiunea lor antioxidanta. Seleniul incetineste imbatrinirea, marind rezistenta tesuturilor la oxidare, si previne cancerul. Necesarul zilnic este de 50-100 mcg (fiind mai mare la barbati si la femeile care alapteaza: respectiv 70 mcg si 75 mcg). Aproape jumatate din cantitatea de seleniu din organismul masculin este concentrata in testicule si in portiunile de canale seminale adiacente prostatei.
Surse naturale
Seleniul se gaseste in carnea de vita, fasole uscata, peste, oua, varza. Suplimentele de seleniu (asociate cu zincul, vitamina E, vitamina C) sint recomandate in special persoanelor in virsta, care sint mai fragile.
