Ştiţi că atunci când mâncaţi, sistemul vostru absoarbe ce îi este necesar şi încearcă să se debaraseze de ce e străin sau dăunător. Sistemul nu poate face această eliminare când e supraîncărcat sau când mâncarea ce îi este dată conţine prea multe impurităţi. Reziduurile atunci se acumulează în diferite organe, mai ales în intestine.
Cum putem distinge hrana pură de cea impură? Hrana care putrezeşte repede şi lasă multe rămăşite în sistem nu este pură, chiar dacă e spălată şi gătită. Hrana care nu se degradează repede, ca fructele şi legumele care sunt pline de energie solară, e pură.Chiar şi când e pură, hrana lasă în urmă multe reziduuri în sistem, şi de aceea Iniţiatul recomandă postul din când în când pentru a elibera corpul fizic de impurităţi. Postitul e recomandat de Natură, animalele ştiu instinctiv că trebuie să postească şi ele mănâncă iarbă pentru a le purifica atunci când sunt bolnave.
Când mobila e acoperită de praf o ştergeţi, dar când se pune problema de a ne curăţa propriul organism cel puţin o dată pe săptămână astfel că milioane de muncitori, celulele corpului nostru, să poată să se odihnească, nu faceţi nimic. Câteodată aveţi febră, vă curge nasul, erupţii pe piele; este o purificare. Oamenii sunt prea încăpăţânaţi să se purifice singuri, iar organele sunt obligate să o facă singure.
Eu sugerez 24 de ore de post în fiecare săptămână; 24 de ore nu consumaţi nimic altceva decât apă fierbinte. În acest timp lucraţi spiritual, vă gândiţi la fiinţele superioare, ascultaţi muzică bună şi citiţi cărţi ce inspiră, pentru a vă purifica gândurile şi sentimentele ca şi corpul fizic.
Dacă faceţi acest lucru regulat veţi constata că reziduurile ce le evacuaţi nu au nici un miros; nu fiţi şocat, gândiţi la mine pe moment ca la un doctor; dacă reziduurile eliminate de intestine şi prin transpiraţie au un puternic miros neplăcut, puteţi fi sigur că sau sunteţi bolnav sau veţi fi, fizic sau psihic. Veţi răspunde că mirosul depinde de hrana ce o consumaţi; nu, dacă vă veţi urmări cu atenţie, veţi vedea că atunci când sunteţi anxios sau supărat, furios sau gelos, mirosul se schimbă. Mirosul unei persoane este foarte revelator.
Primesc foarte multe scrisori ( mai ales de la femei ) zicând: “Eu vreau să postesc, dar când o fac devin urâtă!”. Da, poate la început, dar asta dovedeşte doar prezenţa unui mare refuz de care trebuie să scăpăm. La început puteţi avea şi dureri de cap, palpitaţii, senzaţii de leşin, dar nu aveţi de ce vă teme, e normal. Nimeni nu a murit din a posti din când în când, dar mii şi mii mor din supraalimentare. Poate fi nou şi deranjant pentru sistem la început, dar e doar momentan, şi de fapt e un semn bun.
Dacă puteţi suporta puţină neplăcere şi să continuaţi postul, veţi vedea că în o zi sau două tulburările interne dau loc unei linişti extraordinare.Nu trebuie să judecaţi postitul după primele efecte, nu e implicat nici un pericol; dimpotrivă, oamenii care sunt tulburaţi sunt chiar cei care au cea mai mare nevoie de post, tulburarea e dată de reziduurile supraabundente vărsate în sânge.
Oamenii cred că postul îi slăbeşte şi le dă un aspect nesănătos, ceea ce poate fi adevărat la început, dar când devii mai uşor, pielea ţi se luminează şi eşti mai plăcut la privire. Dacă nu cunoşti limbajul Naturii, te poţi speria de moarte de un mic disconfort. Crezi:” Cu aceste palpitaţii pot să mor, mă simt slăbit!” şi începi să mănânci din nou, congestionându-ţi sistemul cum a fost la început. Cum perturbările dispar când începi să mănânci, tragi concluzia că ai avut dreptate la întreruperea postului, dar nu e aşa.
Oamenii care sunt serios interesaţi de post, trebuie să înveţe să gândească altfel. Dacă sunt tulburaţi, nu trebuie să acorde atenţie, ci să continue până încetează tulburările, ceea ce va fi în scurt timp. Tulburările sunt rezultatul Naturii ce încearcă să elibereze organismul de depuneri, iar cel mai bun lucru e să aşteptăm până se face acel lucru.
Refuzând să aştepţi, faci aceeaşi greşeală ca oamenii care iau pilule pentru a opri febra. Aceasta îi poate face să se simtă mai bine pe moment, dar a coborî febra pregăteşte calea pentru o boală mult mai serioasă. E mai bine să lăsăm sistemul să reacţioneze singur.
Când sistemul este supraîncărcat, reacţionează făcând tot ce se poate pentru a elimina reziduurile şi acest proces de a te dizolva şi elimina vă dă temperatura, e curăţirea interioară. Cum puteţi ajuta sistemul să o facă? Dacă beţi apă, apă fierbinte. Câteva ceşti succesive vor coborî febra imediat: canalele se dilată şi sângele circulă liber, ducând impurităţile afară din corp pe canale normale…
Apa fierbinte e esenţială când postiţi. Aduceţi-o la punctul de fierbere ca să ucideţi germenii şi lăsaţi-o să se aşeze. Când spălaţi vasele cu apă rece, farfuriile sunt încă unsuroase; apa fierbinte e necesară şi în organism pentru a dizolva substanţe pe care apa rece le lasă intacte, şi le scoate din organism prin pori, rinichi, etc. şi veţi fi întinerit. Aţi putea bea apă fierbinte în fiecare zi, înainte de micul dejun; este un excelent remediu împotriva arteriosclerozei, reumatismului, etc.
Apa fierbinte poate să nu fie apetisantă la început, dar puţin câte puţin veţi începe să simţiţi că devine o plăcere. Apa fierbinte este un remediu excelent, dar e aşa de simplă, ieftină, că nimeni nu o ia în serios. Unul din fraţi s-a vindecat de o boală nevindecată de un doctor.
Când postiţi, corpul vostru eteric lucrează pentru a aduce puritatea corpului fizic, mai multe elemente subtile, veghează asupra corpului fizic şi îi redă energia când e nevoie; postul face corpul eteric să lucreze, timp în care corpul fizic se odihneşte. Dacă postul ţine prea mult, corpul eteric e epuizat, are de rezolvat prea multe. Corpul fizic şi cel eteric sunt parteneri şi dacă doar unul lucrează, balanţa e dezechilibrată.
V-am spus că una din cele mai importante reguli de nutriţie e de a înceta să mâncaţi înainte de a fi sătui. De ce? Pentru că dacă vă ridicaţi de la masă încă flămând, sistemul vostru reacţionează la această insuficienţă, iar corpul eteric asigură ceea ce lipseşte; de aceea dacă aşteptaţi puţin, nu vă mai e foame şi vă simţiţi mult mai bine decât dacă aţi fi mâncat pe săturate. Totdeauna părăsiţi masa uşor flămânzi. Oamenii cred că e mai bine să mănânci mult, dar nimic nu te face să îmbătrâneşti mai repede decât a-ţi încărca stomacul. Şi când zic uşor flămânzi, aşa e.
Dacă vă lipsiţi sistemul de ceva ce are nevoie o perioadă lungă de timp, corpul eteric nu poate avea grijă de el, dar dacă mâncaţi puţin mai puţin decât obişnuiţi, vă veţi simţi mai uşor şi mai binedispus din cauza elementului eteric adăugat. Dacă mâncaţi prea mult, vă simţiţi greoi şi somnoros. De ce? Pentru că somnul e necesar în timp ce corpul eteric eliberează sistemul de hrana împovărătoare. Dacă surplusul trebuie îndepărtat, de ce să-l mai acumulăm?
Credeţi că ceea ce vă spun nu este foarte important şi cu siguranţă nu e un subiect iniţiatic, dar dacă părăsiţi masa de fiecare dată simţindu-vă uşor gol, dacă postiţi şi beţi apă fierbinte din când în când, veţi vedea binefacerile extraordinare chiar şi în viaţa dvs. spirituală.
Voi adăuga câteva cuvinte despre cum trebuie să terminaţi un post care a durat câteva zile… dacă mâncaţi normal brusc, poate fi fatal.Prima zi, luaţi câteva căni de bulion; ziua a doua, supă şi biscuiţi; a treia, începeţi să mâncaţi normal, dar nu prea mult. Astfel, nu riscaţi nimic; după un asemenea post sunteţi plin de sentimente şi revelaţii noi, subtile şi minunate, vă simţiţi şi arătaţi mai tânăr, mai liber, ca şi cum ceva greu din sistemul dvs. a fost ars odată cu impurităţile.Frica şi ignoranţa au împiedicat oamenii să postească şi să se regenereze.
Postul ca formă de hrană
Problema postului e mult mai amplă decât pare a fi. Omul atrage nenorocirile asupra lui din cauza impurităţii din el, rămasă din vieţile anterioare. Fiecare păcat, greşeală şi-au lăsat semnul, drojdia încă acolo. Postind, eliminaţi aceste impurităţi, iar lumina poate străluci, făcându-vă să vă simţiţi mai uşor şi mai fericit. Din acest motiv, marii Învăţători spirituali din toate religiile au recomandat întotdeauna postul.
A posti nu înseamnă a te lipsi, ci e mai puţin o formă de renunţare decât de hrănire. Când corpul fizic e lipsit de hrană, celelalte corpuri (eteric, astral, mental ) trebuie să muncească. Există un principiu în fiecare om ce îl obligă să facă un efort pentru a se împiedica să moară, iar când corpul fizic nu e hrănit corect, alarma se întinde la entităţile din zonele superioare pentru a veni în ajutor cu elemente mai fine din atmosferă. Dacă persoana care posteşte îşi întrerupe respiraţia în acel moment, pentru o secundă, entităţi din zone şi mai înalte vor aduce cea mai înaltă formă de hrană.
Iniţiaţii ne spun că primul om s-a hrănit cu foc şi lumină. În cursul involuţiei omului, a căzut tot mai jos în materie, iar nevoile lui au devenit treptat mai grele şi mai dense până a fost obligat să se hrănească aşa ca azi. De aceea, Iniţiaţii, realizând că modul în care mâncăm acum e rezultatul involuţiei, fac toate încercările să ne întoarcem la starea originară a omului, învăţându-ne cum să captăm şi absorbim elementele cele mai subtile şi fine. Ei îşi controlează consumul, ca şi când, temporar, ar respinge mai întâi stomacul şi apoi plămânii, pentru a-şi elibera gândurile. Acest lucru necesită disciplină îndelungată, chiar în India foarte puţini au control asupra respiraţiei. Cei care au acest control, pot zbura în Akasha, eterul cosmic şi să dobândească cunoaştere totală, pentru că ei sunt liberi.
Omul a coborât din zonele celeste prin involuţie. Cum a coborât în materie şi a intrat în zonele reci la periferie, corpul lui a devenit mai greu şi mai dens până a devenit corpul fizic ce îl ştim.Facem la fel iarna când punem haine mai groase pentru a ne proteja de frig. Acum, înainte ca omul să o ia pe calea ascendentă înainte de a se întoarce sus, el trebuie, simbolic vorbind, să scape de tot ce îl trage în jos. Postul este mijlocul de a deveni uşor din nou, de a-şi redobândi puritatea şi uşurinţa.
Scopul postului totuşi, nu e doar de a te abţine de la hrana fizică, ci şi de la anumite sentimente, gânduri negative. În loc să vrem mereu să absorbim, înghiţim, acumulăm, să luăm prea mult din toate, trebuie să învăţăm să renunţăm, să fim detaşaţi. Această acumulare ne face să mergem în jos. Fiecare gând, sentiment, dorinţă care nu e de natură sentimentală ne trage în jos. Avem nevoie de soarele cald şi să fim noi înşine. Când am respins toate acumulările inutile în noi, atunci ne vom simţi transformaţi, aduşi la viaţă de suflarea divină.
Dacă veţi continua să acumulaţi lucruri în cap sau inimă, nu mai aveţi loc pentru Dumnezeu şi îngerii lui. Să nu înţelegeţi greşit; eu nu zic să nu vă folosiţi de stomac, plămâni, intestine; nu distrugându-vă corpul fizic veţi înţelege adevărul. Corpul trebuie să fie intact, cap, inimă, plămâni, stomac, etc. Important este să fie în armonie; acesta este scopul postului.
