Azi, cea mai mare parte a alimentelor ce le mâncăm a fost otrăvită cu tot felul de produşi chimici. Practic, e imposibil să găseşti ceva comestibil care să fie realmente proaspăt şi pur. Fructele şi legumele sunt cu fertilizatori, peştii sunt în ape poluate; cât timp vor mai putea oamenii să supravieţuiască într-o asemenea lume? Totuşi tot de ce pare să le pese sunt afacerile şi profitul, iar dacă murim sau nu otrăviţi, prezintă puţin interes.
E important ca noi să ştim că hrana noastră poate fi afectată, alterată de modul nostru de a gândi la ea în timp ce o mâncăm. Raţiunea rugăciunii, scopul binecuvântării înaintea mesei o să ne situeze în cea mai bună condiţie pentru a primi hrana. Rugăciunile şi binecuvântările nu pot adăuga nimic Hranei ca viaţa sau forţa vitală, acest lucru deja a fost făcut de Dumnezeu şi slujitorii săi, soarele, vântul, stelele, apa, pământul. Dacă am putea adăuga viaţă hranei prin simpla binecuvântare, de ce să nu binecuvântăm o bucată de lemn sau piatră sau metal şi s-o mâncăm? Nu, binecuvântarea nu poate adăuga viaţă hranei.
“Atunci ce rost are să binecuvântam hrana?” veţi întreba. Da, cuvintele şi gesturile binecuvântării sunt importante pentru că ele învelesc hrana în fluide şi emanaţii subtile care umplu pe oricine le mănâncă cu armonie şi corpurile sale subtile vor putea accepta bogăţiile pe care le conţine hrana.
Când doi oameni se întâlnesc, la început ei vibrează diferit, nu e întotdeauna uşor să fii armonios de îndată. Totuşi, cum trece timpul, ei încep să facă schimb şi are loc un fel de rezonanţă care îi face să vibreze la unison.E la fel şi cu mâncarea; dacă mănânci distrat, fără pregătire, mâncarea rămâne străină, dar dacă stabileşti o relaţie cu ea la început, va avea un efect total diferit. Aţi văzut cum ţin un fruct în mâini înainte de a-l mânca; o fac pentru a-l încălzi, a-l familiariza cu mine şi să-i fac corpul eteric să i se deschidă spre mine şi să mă hrănească.
Când vrei să îmblânzeşti un animal sălbatic, mai întâi încerci să te împrieteneşti cu el; zâmbeşti şi îi vorbeşti blând. Animalele, plantele, chiar şi oamenii au nevoie să simtă dragoste înainte de a accepta să fie îmblânziţi. La fel e cu mâncarea şi de asemenea cu medicamentele; trebuie să lucrezi asupra materiei eterice înainte ca ea să poată acţiona favorabil asupra sistemului tău. O piatră în mână, dacă e făcută să vibreze în mod prietenos devine protectoare, poate chiar să te vindece. Şi această lege există în toate domeniile.
Când cumperi o nouă pereche de pantofi, la început sunt prea strâmţi şi ţepeni; dar puţin câte puţin se lasă şi devin purtabili; au fost folosiţi de tine. Când te muţi într-o casă nouă, o cameră străină; la început te simţi nelalocul tău; eşti străin acolo. În timp, începe să vibreze cu tine şi viaţa ta. Te bucuri întorcându-te la ea; a devenit acasă.
La fel şi la mâncare. Curios, nimeni nu se gândeşte că mâncarea are nevoie să fie tratată într-un anumit fel pentru a se forma o legătură între voi, ca să fie familiarizată cu tine, cu nevoile tale. Înainte să fie pusă pe masă, a fost mânuită şi împachetată de tot felul de oameni, sunteţi străini, nu există nici o legătură. Dar dacă culegi un fruct şi îl ţii în mâini cu drag, cu respect, va începe să vibreze diferit, va deveni prietenul tău. Secretul de a face mâncarea să dea tot ce are mai bun e de a o încălzi, de a o umple cu dragostea ta înainte de a o mânca. Se va deschide ca o floare şi îţi va da parfumul. Dacă nu-ţi place mâncarea dinaintea ta, nu o mânca, pentru că îţi va fi duşman şi sistemul tău nu o va putea absorbi. Niciodată nu mâncăm mâncarea ce ne displace.
Acum încercaţi acest exerciţiu: luaţi un fruct în mână şi mental, vorbiţi-i. Cum faceţi asta, ceva din măr este transformat şi când îl mâncaţi, vă va da cea mai bună parte din sine şi vă va hrăni în toate felurile. Există o putere în voi care a fost mereu acolo, a supravieţuit secole de inerţie şi stagnare. Dacă începeţi să faceţi aceste exerciţii, să meditaţi şi să vă rugaţi, această putere va începe să se mişte. Concentraţi-vă pe dorinţa de a adăuga ceva în plus vieţii dvs., ceva mai subtil şi pur decât orice aţi ştiut vreodată.
SCOPUL MÂNCATULUI
Fructele şi legumele pe care le mâncăm sunt pline de energie solară concentrată. Trebuie să învăţăm cum să extragem această energie şi să o trimitem centrilor, ca sistemul să o distribuie. Acest lucru poate fi făcut doar gândind, participând în gând când mănânci; numai prin gând conştient şi concentrat veţi face mâncarea să elibereze această energie închisă. Procesul e la fel ca într-un centru nuclear. De fapt, dacă aţi şti cum să mâncaţi câteva îmbucături ar fi suficiente pentru a extrage destulă energie pentru a mişca tot universul.
Procesul fisiunii nu e limitat doar la stomac, el are loc şi în plămâni şi în creier. În creier? veţi întreba. Da, un Iniţiat adâncit în meditaţie, extaz trimite curenţi şi unde şi flăcări în spaţiu. De unde vine toată această energie? Din creier. Şi totuşi greutatea mesei rămâne aceeaşi. Câteva particole de materie se dezintegrează în creier iar această dezintegrare eliberează energia psihică pe care o trimite în lume.
Oamenii de ştiinţă contemporani cred că ei au făcut descoperirea fisiunii, sau a scindării atomului, dar procesul a fost cunoscut Iniţiaţilor de mii de ani. Ei nu şi-au dezvăluit cunoştinţele din cauza pericolului, ei ştiau că omul nu e încă stăpân al instinctelor sale şi că va folosi această descoperire pentru a distruge lumea, ceea ce s-a şi întâmplat. În viitor, când oamenii vor fi mai evoluaţi şi vor avea acces la marile mistere ale Naturii, ei vor şti cum să extragă energie din ocean, aer, minerale, copaci, etc. şi vor putea avea realizări uimitoare.
Pe moment, ar fi suficient să-şi dea seama câtă energie se poate obţine din mâncare, gândind într-un anumit mod în timp ce mănânci. Nutriţia nu e altceva decât un război între organismul uman şi materie, elementele de asimilat: ceea ce e acceptabil e asimilat, restul e respins. Ca sistemul să absoarbă hrana corect, trebuie să descompună hrana, pentru a construi trebuie mai întâi să distrugi. Acest lucru se face automat, inconştient, dar participând în gând într-un anumit fel putem acţiona asupra mâncării pentru a o face să se deschidă şi să ne permită să extragem energia de care avem nevoie pentru a ne realiza munca materială şi spirituală.
Omul mănâncă, toate creaturile mănâncă, dar ce mănâncă? Toţi ştiu de ce, e pentru a trăi. Dar e acesta singurul motiv? Există mai mult de un motiv, scop, în tot ce facem, şi a mânca e mai mult decât a rămâne în viaţă.
Râmele mănâncă solul şi făcând asta îl fertilizează înainte de a-l elimina, îi dau noi calităţi. La fel e cu noi şi mâncarea ce o mâncăm. Oamenii sunt mai evoluaţi decât materia, hrana, sunt dotaţi cu viaţă şi puterea de a gândi şi simţi şi trecând mâncarea în corpul lor ei o transformă în ceva mai viu, mai rafinat, mai spiritual.
Toate creaturile, plantele, animalele, oamenii fac materia cu care se hrănesc să evolueze, pentru că o impregnează cu noi elemente. Este datoria fiecăruia din Natură să hrănească domeniul de sub el astfel să poată evolua. Aşa se întâmplă şi cu noi, sunt fiinţe deasupra, mai sus şi mai avansate decât noi, a căror menire e să ne devore, ca noi să putem fi transformaţi. Viaţa e o serie neîntreruptă de schimbări între limitele organică şi anorganică, schimburi care au loc la fiecare nivel. Astfel oamenii care sunt mai inteligenţi îi educă pe ignoranţi, cei care sunt buni şi generoşi au grijă de delicvenţi şi criminali, cei puternici îi ajută pe cei slabi, cei bogaţi dau săracilor… De ce? De dragul evoluţiei, pentru ca aceia ce sunt în urmă să avanseze.
Pentru ca evoluţia să aibă loc, trebuie să existe un schimb între doi poli opuşi. Acesta e motivul real pentru a mânca, motivul din spatele nevoii de nutriţie. Inteligenţa Cosmică ar fi putut, fără îndoială, să găsească alte mijloace să-şi facă creaturile să evolueze, dar El a ales aceasta. Pentru a evolua, fiecare creatură trebuia să fie absorbită mai sus decât ea. Vedeţi, oamenii şi râmele au aceeaşi datorie, ei sunt colaboratori fie că îşi dau seama sau nu. Înainte de a coborî pe Pământ, ei au semnat contracte, promiţând să muncească pentru a transforma, a-i da viaţă.
Corpul uman e alcătuit din particole de materie care, când moare corpul, se întorc la cele patru elemente: pământ, apă, aer, foc. Dacă în timpul vieţii omului aici pe Pământ, aceste particole devin mai vii şi inteligente, mai expresive, vor fi folosite pentru a forma creaturi de un ordin mai ridicat; dacă ele, în schimb, au degenerat în loc de a se ameliora din cauza vieţii de animal sau criminal pe care corpul a dus-o, atunci vor servi să formeze doar creaturi inferioare, naturi din cele mai grosiere si animale. Acum vedeţi cât de departe merg responsabilităţile umane?
Omul este răspunzător în timpul vieţii pe pământ şi chiar după moarte, de particolele de materie din corpul său, dacă ele sunt impregnate cu lumină, dragoste, bunătate şi puritate sau dacă sunt impregnate cu vibraţii rele, emanate de egoism, activităţi criminale sau viaţă degenerată. Chiar după moarte, el continuă să fie responsabil. Nu va fi urmărit de nimeni pentru crimele comise, datoriile făcute; cum ar fi prins? Moartea rezolvă multe probleme în lume, dar pe de altă parte ea nu ajută la nimic, omul e responsabil pentru gândurile rele, sentimentele rele, acţiunile rele. Acesta e adevărul, deşi majoritatea dintre noi nu suntem conştienţi de asta şi nu avem idee cât de departe merge responsabilitatea noastră.
Mâncatul, băutul, respiratul, munca, în fiecare din activităţile noastre putem transforma materia umplând-o cu ce avem, adică îi dăm mai multă viaţă, mai multă dragoste, mai multă inteligenţă şi lumină. Plantele se hrănesc cu minerale şi făcând asta le ridică la nivelul de plante; animalele mănâncă plante şi le ridică la nivelul de animal; oamenii mănâncă animale şi le ridică la nivel uman. Întrebarea pe care nu aţi pus-o niciodată e: cine mănâncă oamenii?
Două feluri de creaturi se hrănesc cu fiinţe umane. Aşa cum unii oameni mănâncă , nu animale , ci produse animaliere ca lapte şi ouă, aşa entităţi invizibile mănâncă nu fiinţe umane, ci emanaţii ale lor, gânduri şi sentimente. Depinzând de faptul dacă ele sunt bune sau rele, adică gânduri înălţătoare sau josnice, sentimente nobile sau grosiere, ele servesc să hrănească fie îngeri, fie entităţi josnice. Trebuie să înţelegeţi în ce fel îngerii hrănesc arhanghelii, aceştia principalităţile şi aşa mai departe până la Serafim a cărui emanaţie e hrană pentru Dumnezeu.
Din cele mai vechi timpuri, Iniţiaţii au ştiut că ştiinţa lor va fi greşit interpretată de neiniţiaţi, de mase, şi aşa au îmbrăcat fiecare mare adevăr, fiecare revelaţie în imagini de descifrat doar de cei pregătiţi suficient. De exemplu Biblia zice că lui Dumnezeu îi face plăcere dulcele miros de sacrificiu şi ofrande arzând, înseamnă asta că îi place mirosul de friptură, sau nu e mai degrabă o imagine pentru a ne arată că emanaţiile spirituale venite dintr-un sacrificiu oferit Lui îi servesc ca hrană pentru toate entităţile superioare, inclusiv Dumnezeu. Pentru că şi El acceptă hrana. Cum sunteţi creaţi după imaginea lui şi mâncăm, trebuie că şi El mănâncă. Poate nu exact în acelaşi mod, cu dinţii, stomac şi intestine. El e aşa pur şi aşa sublim că nu ni-L putem imagina mâncând. Dar ar fi acest lucru menţionat în Biblie dacă nu ar fi un adevăr profund ascuns în spatele imaginii?
Sarcina omului e să absoarbă materie şi să-i dea viaţă, trecând-o prin corpul lui. Acesta e adevăratul scop al mâncatului.
Toată omenirea mănâncă de milioane de ani şi puţin câte puţin lumea s-a schimbat, mai ales pentru că sunt aşa de mulţi oameni conştienţi, făcându-şi munca aşa de generos încât mănâncă şi de 5- 6 ori pe zi; contribuind la transformarea materiei.
Lumea ar trebui să răsplătească şi să încurajeze asemenea oameni pentru munca lor. Gândiţi-vă la toţi acei porci, curcani, pui şi iepuri care dispar datorită lor! Asemenea nerăbdare de a îmbunătăţi lumea, ce aberaţie! În timp ce săracii vegetarieni cu frunzele lor de salată, cum să-i pui pe piedestal?
De fapt nu e o problemă de a introduce materie în stomac ci de a o face să treacă prin plămâni, inimă, creier. Viata nu stă neclintită odată ce am primit-o, ea curge înainte şi noi primim constant mai multă viaţă, mereu nouă, proaspătă. De aceea, nu doar mâncând îmbunătăţim materia, ci prin acţiunile noastre, felul în care vorbim, privim, mergem, muncim; da, nutriţia cuprinde şi toate aceste lucruri. Pentru a servi creaţia, a fi folositor lumii introducând un element divin în ea, trebuie să avem o viaţă perfectă şi să fim impregnaţi cu lumină, astfel ca vieţile noastre să umple pe toţi şi toate din jurul nostru cu lumină. Şi atunci, acest ideal de a face tot cu ce venim în contact, mai viu şi luminos, mai frumos, deci transformat, ne va transforma şi pe noi. În noi va fi o mobilizare totală, iar lumea invizibilă ni se va alătura ca să putem învinge.
