Retete de Pasca de Pasti

• 5 gălbenuşuri
* 3 albuşuri
* 2 prafuri sare
*   1 pahar stafide

I.• 1 borcan de smântână (600 ml)
*2 linguri făină

• 200 g zahăr

* mirodenii: scorţişoară, nucşoară

• miroase bune: zahăr vanilat, coajă de lămâie

• Se freacă gălbenuşurile cu zahăr şi sare

• Se bat albuşurile spumă
• Se adaugă smântână, făină, zahăr vanilat, coajă rasă de lămâie, mirodenii (l vârf de cuţit) şi albuşurile şi se freacă bine

* Se toarnă-n tavă, până sub margine, se presară stafide, se dă la cuptor, la foc molcom, până se coace aluatul (circa 1 jumătate de oră)

II • 500 g brânză de vaci        • 3 ouă + 1 ou pentru uns

• l pahar zahăr                     • 2 linguri unt
• 2 linguri făină                     • 2 prafuri de sare
• mirodenii: nucşoară, scorţişoară   • 2 linguri stafide
• miroase bune: zahăr vanilat, coaja de lămâie

* Brânza, untul şi zahărul se freacă bine şi-mpreună

• Se adaugă ouăle, pe rând, sarea, apoi făina şi laptele

 • La sfârşit se pun în amestec miroase şi mirodenii

 

*Se toarnă în tavă, până la gură, se unge totul cu ou şi se pune la copt

III.  5 litri lapte (pentru o brânză zburată)    * 3 linguri unt

      1 pahar zahăr                            • 2 linguri făină

       4 albuşuri                                 • 100 g nuci pisate

       miroase bune                           •mirodenii
          1 praf sare

• Se face brânza „zburată” (se pune laptele la fiert; când e aproape de clocot se picură oţet până când coagulează; brânza rezultată se pune la scurs cam o oră între două funduri de lemn) se trece printr-o sită

• Se bat albuşurile spumă

* Se freacă untul cremă şi se pune peste brânza dulce împreună cu zahărul, miroasele cele bune, făina şi albuşurile

* Se toarnă umplutura în tavă, se presară cu nuci şi se dă la cuptor

Cu aceeaşi încărcătură spirituală şi ritualică pe care o au ouăle încondeiate (roşii, vopsite etc,), Pasca e o coptură ce se face şi mănâncă sacramental numai de Paşti,

Pastele e un scenariu ritual de înnoire anuală a Lumii deschis de Duminica Floriilor, închis de Duminica Tomii şi intersectat de noaptea învierii Mântuitorului lisus. Se încadrează în modelul preistoric de renaştere simbolică a timpului şi spaţiului prin jertfa divinităţii, substituită de o efigie (statuie, steag, mască, totem), un om (conducător, oştean, fecioară, prizonier), un animal (berbec, iap, miel, cal, taur), pasăre sau ouă de pasăre, arbore, plante alimentare.

Moartea şi renaşterea, celebrate de precreştini la aceeaşi dată, au fost disociate de creştini care au fixat Naşterea Domnului la solstiţiul de iarnă (Crăciunul), iar moartea la echinQcţiul de primăvară şi în raport cu faza lunară (Pastele),

Adepţii noii religii au asimilat moartea, urmată numai la trei zile de învierea lui lisus, cu moartea şi renaşterea zeului detronat (Mithra — Crăciun) motiv pentru care au însofit-o cu un scenariu ritual de înnoire a timpului asemănător, în multe privinţe, cu cel de la solstiţiul de iarnă al Crăciunului,

După trei zile de haos şi întuneric în care omenirea a rămas fără protecţie divină, urmează miracolul înviem Domnului din noaptea Pastelul şi actele de purificare din Săptămâna Luminată care readuc echilibrul şi armonia. Asemănător celorlalte scenarii de înnoire sezonieră sau anuală a timpului calendaristic (Anul Nou Civil, Anul Nou Agrar, Anul Nou Pastoral, Anul Nou Dacic şi altele), la Paşti se f ac sacrificii violente (tăiatul mielului şi, în unele zone, a purcelului, spartul ouălor), se prepară alimente rituale (pasca, colaci), se aprinde ritual lumina, se crede că se deschid mormintele şi cerurile, că vorbesc animalele, ard comorile.

(după Ion Ghinoiu — „Obiceiuri populare de peste an”)

 

Pasca moldovenească

 

• 400 g zahăr tos, foarte vanilat        * 400 g brânză de vaci
   • 1 00 g unt                                * 1 00 ml smântână

*2 gălbenuşuri                                     •150 migdale măcinate

• coaja de portocală rasă şi zaharisită, stafide, după gust

De la Păstorel gătire (care iubit-a mult Basarabia):

• Se freacă untul cremă                                •
• Se freacă brânza cremă

• Se adaugă pe rând la unt, gălbenuşurile, zahărul, smântână, brânza,
   *  migdalele, coaja de portocală, stafidele, frecând cu devotament

• Se leagă strâns rezultatul într-un şervet curat, se pe un fund de lemn, înclinat, cu o greutate plată — 5-6 kg deasupra, să-i scoată apa
• După opt — zece ore de stat la rece, se oferă ornamentată de biscuiţi sau pişcoturi

 

Nu putem numi-o reţetă, larg ortodoxă, românească, dar, dacă ea e, de secole, pe toate mesele trans-vest- nistrene, până la Carpaţi, putem s-o ignorăm?

Cea mai însemnată coptură, pe care o mănâncă atât românii din Bucovina cât şi cei din Moldova în decursul sărbătorii Paştilor, este pasca plural paşti, dim. păscută plural păscute.

Pasca se face în cele mai multe părţi din Bucovina numai din făină curată de grâu ales, cernută prin sită deasă, care mai înainte.de aceasta se plămădeşte şi, după ce se pune în plămădeală aluat, se lasă ca să dospească până ce creşte şi dă să iasă din chiersinul sau covată în care s-a frământat, afară.

O seamă de românce însă, şi anume .cele mai .sjărmane, ,o Jac din făină de grâu cernută prin sită deasă şi amestecată cu jăină de păpuşoi, cernută asemenea prin sită deasă.

Cauza de ce se face pasca pretutindeni numai din făină de grâu e următoarea:

Cea mai mare şi mai însemnata sărbătoare de peste an ,e Pastile, deci şi coptura cea mai însemnată, ce se face pentru această sărbătoare este pasca. Şi fiindcă această coptură e cea mai însemnată, fără de care, cel puţin în Bucovina, nici nu \-ar veni cuiva a crede ca.su/it Pastile, de aceea trebuie ca să se şi facă numai din pâinea cea mai aleasă. Iar pâinea cea mai aleasă după credinţa şi spusa românilor, este grâul pentru că el e cinstea mesei. De aceea se şi face pasca mai ales din făină de grâu.

Se mai face pască, după cum am amintit ceva mai sus, din făină de grau amestecată cu făină de păpuşoi. Şi asta numai din cauză că, pe când grâul este cinstea mesei, pe atunci păpuşoiul e hrana casei.

Din altfel de făină însă nu se face nici chiar de către cei mai sărmani şi mai nevoiaşi oameni.

Cea mai îndătinată şi mai răspândită formă care i se dă pastei e cea rotundă, pentru că se crede şi se zice că scutecele cu care a fost Domnul lisus Hristos înfăşat încă au fost rotunde, apoi în patru cărnuri sau mai bine-zis patrunghiulare, pentru că şi mormântul în care a fost Domnul nostru lisus Hristos înmormântat încă a fost pătrat sau patrunghiular.

Grosimea pastei e cel mult de un lat de deget, adică tocmai ca şi  azima ce-ofac româncele la diferite ocaziuni, cu acea deosebire numai că, pe când azima se face totdeauna din aluat nedospit, pe atunci pasca se făcea numai din aluat bine dospit, în care se pune-sare şi lapte dulce de vacă, apoi, după împrejurări, şi capete pisate de cuişoare, scorţişoară pisata şi câteodată şi şofran.

Atât pe de laturi sau margini, cât şi la mijlocul ei, se pun un fel de sucituri sau împletituri, asemenea din aluat, simple sau împodobite la distanţe anumite cu nişte steluţe, şi anume sucitura sau împletitura primă sau lăturaşă în formă rotundă sau pătrată, după cum e şi pasca, iară cele de la mijloc în formă de cruce, care însemnează crucea pe care a fost Mântuitorul lumii răstignit,

Se fac însă şi paşti simple, adică fără de împletituri şi fără de cruce la  mijloc, ci numai cu zimţi pe margine. Acestea se numesc paşti cu zimţi sau paşti simple, iar cele cu cruci se numesc paşti cu cruce sau pastile
   Paştilor, singular pasca Paştilor. între împletiturile sau suciturile acestea, adică între zimţi, sau
împletiturile mărginaşe şi între cruce, se pune de regulă brânză de vaci,  mai rar de oi, sărată şi frământată cu gălbenuş de ou, unsă şi netezită pe  deasupra cu un felesteu sau penel, făcut din pene de găină, care se întinge  în gălbenuş de ou, şi împodobită cu stafide şi cu bucăţele mici de frunză  verde de leuştean.

Unele femei însă, pe lângă ouăle pe care le bat în brânză, şi pe lângă   stafide, mai pun încă în aceasta scorţişoare şi zahăr. Femeile cele sărmane, care nu au brânză, cumpără oleacă de mălai    mărunţel sau păsat, îl fierb în lapte dulce şi cu acesta fac apoi pastile.
  Pastile Paştilor, adică celea ce se înfrumuseţează cu o cruce diametrală împletită sau simplă, după cum e şi cercul, sunt menite de regulă să se ducă în ziua de Paşti la biserică, ca să se sfinţească; cele simple ca să le mănânce familianţii, iar cele micuţe, numite păscute,    se fac anume spre bucuria copiilor, unde sunt de aceştia, sau spre a se da   săracilor, care stau şi cerşesc la uşa sau poarta bisericii.

Găocile ouaîor, care s-au întrebuinţat la facerea paştilor, nicicând nu se ard, nici nu se aruncă în fiece loc, ci ele se strâng toate cu cea mai mare băgare de seamă într-un vas anumit, iară după ce s-a făcut acuma pasca se duc şi se aruncă toate pe o apă curgătoare, anume ca peste vara să nu apuce uliul găinile şi puii acestora, însă mai cu seamă ca să se ducă până în ţara rocmanilor sau blajinilor şi să le dea acestora de ştire că au sosit Pastile şi să le serbeze şi ei.

Asemenea şi făina de păpuşoi, ce se presură pe lopata cu care se bagă pastile în cuptor ca să se coacă şi care împiedică lipirea paştilor de lopată, după ce s-au copt pastile, nu se şterge de paşti şi se aruncă în orişice loc, ci se rade frumuşel şi strângându-se toată se presură pre răsadul de curechi, anume ca să nu-l mănânce pre acesta puricii.

O seamă de românce fac pasca în Joia mare, însă cele mai multe o fac în Sâmbăta Paştilor, şi asta din cauză ca peste sărbătorile Paştilor să nu se strice, căci fiind făcută cu brânză şi cu ouă şi stând mai mult timp şi mai ales la căldură, mucezeşte şi se strica.

Aici merită a fi amintit şi aceea că o seamă de românce fac pască nu numai de Paşti ci şi de Sân-Georgiu, de înălţare sau Ispas şi de Duminica mare sau Rusalii, După Duminica mare însă şi până la Pastile viitoare nu se mai face,

(S.FI. Marian- „Sărbătorile la români”)