Plăcintă din aluat franţuzesc cu brînză sau fructe (mere, vişine, cireşe etc.)
Dacă aluatul franţuzesc s-a preparat din cantitate dublă de unt sau margarină, după ultima împăturire, foaia se taie în jumătate, pe lăţime; jumătăţile se suprapun cu o foaie de nailon între ele şi se ţin la frigider 20 minute, ca să se întărească puţin grăsimea; astfel, foaia se va întinde mai uşor, fără prea multă făină. O jumătate din acest aluat ajunge pentru o plăcintă, coaptă în tavă mijlocie de cca 23/33 cm sau puţin mai mare.
1)Cînd plăcinta se coace împreună cu umplutura, foaia de aluat se poate pune mai uşor în tavă, dacă se întinde în grosime de 1/2 cm, exact după dimensiunile tăvii sau cu 1 cm mai mare de jur împrejur, deoarece foaia se mai strînge puţin, cînd se ridică de pe masă. Aluatul se întinde pe o foaie de nailon subţire, mai mare decît tava cu cca 3 cm de jur împrejur, presărată bine cu făină. Foaia de aluat se rulează împreună cu foaia de nailon, pe latura mai îngustă care reprezintă lăţimea tăvii. Ruloul astfel obţinut se ridică cu ambele mîini şi se întoarce în aşa fel, încît să fie cu nailonul deasupra foii de aluat, atunci cînd se derulează, aşezînd marginea aluatului exact la marginea de lăţime a tăvii, în interior; apoi, se începe derularea nailonului cu atenţie, manevrîndu-se uşor (cu mîinile se atinge numai nailonul, nu şi aluatul), ca nailonul să se desprindă de aluat treptat, pe măsură ce acesta este aşezat în tavă.
Aşa se procedează cu orice foaie subţire din oricare alte aluaturi, ca să nu se rupă.
2)Foaia se poate pune în tavă şi cu sucitorul (dacă încăperea unde se lucrează este rece, ca untul să nu fie prea moale). Foaia, întinsa pe masă sau pe nailon, se presară bine cu făină (netezită cu palma), ca să nu se lipească de sucitor, apoi se rulează pe acesta, începînd cu latura mai îngustă (fără să se atingă aluatul prea mult cu mîna, deoarece la căldura mîinii se înmoaie). Se sprijină sucitorul pe tavă şi se potriveşte ca marginea foii să se aşeze exact în marginea tăvii, în interior; apoi, se începe derularea foii prin alunecarea sucitorului pe lungimea tăvii (foaia rămîne dedesubt, în tavă). Dacă este nevoie, foaia se poate întinde puţin atît timp cît este pe sucitor, dar după ce s-a aşezat în tavă, nu trebuie să se mai mişte. Foaia trebuie să fie cu 1 cm mai mare decît tava, ca la derulare să fie exact cît tava.
3) Foaia se presară cu făină, apoi se împătureşte în trei (aluatul să fie scos de la frigider cu grăsimea întărită) şi, fără să se preseze, se introduc ambele palme (de o parteşi de alta) sub ea; se ridică şi se aşază repede, exact la mijlocul tăvii, pe lăţime; apoi, se desfac marginile, ca foaia să acopere toată tava.
Foaia aşezată în tavă, în oricare variantă, se presară cu o lingură cu vîrf de griş sau pesmet care va absorbi surplusul de lichid din umplutură (ca să nu umezească foaia). După aceea, se întinde umplutura care se va acoperi cu altă foaie, aşezată la fel. Deasupra se unge cu ou; se poate lăsa şi neunsă, căci se pudrează cu zahăr, după ce s-a copt. Se coace în cuptorul încins la maximum, 30—40 minute. Nu se deschide cuptorul 20 minute; după aceea, focul se va reduce la mijlociu.
După ce s-a copt, plăcinta se lasă în tavă, se pudrează cu zahăr şi apoi se taie în bucăţi.
