Majoritatea celor cu o greutate excesiva considera ca pentru a pierde kilogramele in plus trebuie sa reduca aportul de calorii.
Gresit !
Pierderea greutatii – in atare conditii – are loc, dar fenomenul este efemer. Acesta este in realitate motivul pentru care majoritatea doctorilor, printre care nu-i putem uita pe dieteticienii Newburg si Johnston, se insala in observatiile lor, intrucat studiile efectuate pe diversi subiecti au acoperit o perioada de timp foarte mica.
Ce se intampla in realitate ?
Sa presupunem ca numarul de 3000 de calorii este suficient pentru nevoile zilnice ale unui individ si, timp de ani sau zeci de ani, organismul respectiv a fost “educat” ca aportul caloric a fost realizat in functie de aceasta necesitate. Aici apare domnul doctor X, care ii prescrie individului nostru un regim caloric cu 1000 de calorii mai putin.
Pentru o perioada de timp, aceasta mie de calorii va fi luata de organism, intr-adevar, din rezerva de grasimi a corpului. Deci, in aceasta perioada, se va constata o pierdere in greutate. In acelasi timp, organismul subiectului nostru – realizand ca aportul caloric a devenit de doar 2000 de calorii fata de cele 3000 dinainte – va fi indemnat de catre instinctul de supravietuire sa isi ajusteze, cat se poate de rapid, necesitatile energetice la nivelul aportului. Din acest moment, organismul a invatat ca nu i se vor da decat 2000 de calorii, deci el nu va mai consuma decat 2000 de calorii.
Din momentul respectiv pierderea in greutate va fi intrerupta. Acelasi instinct de supravietuire va merge mai departe, impingand organismul la o prudenta marita, aceasta materializandu-se in faptul ca organismul isi va face din nou rezerve. Realizand ca nu mai primeste mai mult de 2000 de calorii isi va diminua necesitatile energetice pana la, de exemplu, 1600 de calorii, iar diferenta de 400 o va stoca sub forma de grasimi de rezerva. Astfel, paradoxal, pacientul nostru va manca mai putin, dar va incepe sa se ingrase iar. Cu siguranta, multi dintre cei care cititi aceste randuri ati simtit pe pielea dumneavoastra obezi care mureau de foame.
Nu trebuie sa mentionez ca acest fapt este deosebit de real pentru sexul feminin. Am intalnit, in foarte multe cabinete psihiatrice, femei a caror depresie nervoasa avea la baza tocmai aplicarea respectivei teorii a caloriilor. Imediat ce se angreneaza in cercul infernal, acestea devin dependente, deoarece realizeaza ca orice intrerupere a “dietei calorice” va duce la o noua crestere in greutate, mai mare decat cea initiala.
Ba, am intalnit o situatie hilara, in care pacienta, moarta de foame, se ingrasa in continuare, iar dieteticianul o acuza ca nu respecta prescriptiile sale, mancand pe ascuns. Pentru ca dementa sa fie totala, in America, de exemplu (dar nu numai), au aparut dieteticieni care organizeaza sedinte de terapie de grup, unde saracii obezi vin si isi declara public pierderea in greutate in ovatii prelungite, ori acumularea de kilograme, lucru sanctionat de catre participantii la sedinta cu fluieraturi, huiduieli si asa mai departe…
Consider aceste terapii ca fiind de o cruzime iesita din comun, nefacand altceva decat sa imi aminteasca de faimoasele sedinte de pe vremea regimurilor totalitare. Am constatat, de asemenea, ca la majoritatea oamenilor in halate albe (cu foarte mici exceptii) cultura stiintifica in materie de nutritie este la nivel simbolic.
Am avut pacienti, chiar din randul acestor “specialisti”, care, de abia la acest stadiu, au ajuns sa se intereseze de nutritie in adevaratul sens al cuvantului. Din pacate, in randurile majoritatii oamenilor a fost lasata sa se amplifice ideea conform careia teoria caloriilor ar avea un fundament stiintific real. Astfel, aceasta teorie a dobandit autoritate si constituie deja un concept cultural esential a civilizatiei occidentale.
Uitati-va in jurul dumneavoastra si veti constata ca, in majoritatea restaurantelor, bistrourilor, cafenelelor, ba chiar si in popotele militare se afiseaza numarul de calorii al fiecarui produs pe care acestea il servesc. Analizati continutul majoritatii revistelor adresate femeilor si veti constata ca sunt inserate spatii ample in care se propun retete de slabire bazate pe ingerarea a cat mai putine calorii de genul : o banana la micul dejun, un biscuit (dar nu prea mare) la pranz, un sfert de ou si o maslina seara.
Un alt motiv pentru care aceasta teorie a caloriilor a avut succes la marele public a fost campania publicitara extraordinara care a insotit-o, reducerea caloriilor devenind astfel o extraordinara miza economica. Exploatarea ei a ajuns deja la un asemenea nivel, incat a creat un adevarat lobby ai carui beneficiari sunt industria alimentara si satelitii acesteia.
Am insistat asupra acestor lucruri deoarece, urmand metoda pe care v-o recomand aici, veti fi profund tulburati, deoarece tot ceea ce va propun este in totala contradictie cu ceea ce cunoasteti.
Daca nu va este clar, va propun o alta metoda de a intelege, foarte veche si la indemana : mai cititi o data capitolul respectiv !
