Totul despre aditivii alimentari
Intrate insidios in viata noastra de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atat de “firesti”, incat aproape nimeni nu mai sesizeaza pericolul pe care ele il reprezinta in mod real. Multor oameni le-ar parea deplasat acum sa renunte la zaharul alb, la margarina, la alimente cu amelioratori de aroma, coloranti sintetici s.a.m.d. Deghizata in tot felul de ambalaje si reclame ademenitoare, in culori pastelate si cu mirosuri agresiv-apetisante, alimentatia chimizata a patruns in existenta fiecaruia dintre noi. Covarsitoarea majoritate a oamenilor a adoptat deja, de voie, de nevoie, acest tip de alimentatie, avand in vedere ca efectele nocive nu se vad nici dupa o luna si nici dupa un an, ci dupa perioade mari de timp. Se aud, ce-i drept, in ultima vreme voci care cer din ce in ce mai insistent si cu argumente, reintoarcerea la natura.
Comerciantii au gasit insa o solutie ingenioasa. Au scris pe o mare parte din produse: “natural”, “campion al naturii”, “produs vitaminizat”, “elixir al sanatatii” etc. Aromele sintetice au imitat si mai abil pe cele naturale si au fost numite “identic naturale”, cand, de fapt, alimentele au ramas aceleasi: mici amalgamuri de produse ale unor combinate chimice, cu cate ceva organic in ele. Dar constiinta consumatorului a fost pe moment linistita. Totusi, daca studiem, chiar si in fuga, lista cu ce contine fiecare produs pe care il consumam in parte, ne putem da seama la ce tortura ne supunem zilnic organismul. Ceea ce urmeaza este un mic ghid care sa va permita sa descifrati pericolele care se ascund in hrana noastra cea de toate zilele.
Ghidul produselor toxice din alimentatia de zi cu zi
“E”-urile
Cu ceva timp in urma, sucurile contineau benzoat de sodiu (conservant cu actiune cancerigena), produsele de tip Vegeta – glutamati (conservanti alimentari foarte toxici), mezelurile – nitriti (coloranti care produc cancer la ficat) si tot felul de substante care nelinisteau cumparatorul. Acum, este mult mai “bine”:
sucurile contin E211, condimentele sintetice – E621 si E 622, mezelurile – E250. Probabil ati ghicit: este vorba de aceleasi substante, dar deghizate sub un nume mult mai domestic. Omul civilizat poate consuma peste o suta de asemenea E-uri in decurs de o luna, fara sa-si mai faca probleme. Unele E-uri coloreaza, altele conserva, altele dau gust, stabilizeaza aroma, afaneaza mancarea, altele ii dau volum si consistenta. Unele E-uri sunt substante ale caror nume iti dau fiori. Asa ar fi, de exemplu, E 215, care este de fapt sarea de sodiu a propil parahidroxibenzoatului de etil. Alte E-uri sunt coloranti cu nume mult mai poetice, de exemplu E110, cunoscut sub denumirea de “sunset yellow”, adica galbenul de la apus de soare. Avand la dispozitie o paleta de 20 de E-uri care coloreaza, unui suc i se poate da orice culoare imaginabila. Cu cele 30 de E-uri care conserva se pot realiza sutele de produse pe care le gasesti expuse in soare, prin chioscurile alimentare. Unele E-uri sunt pasnice, altele suspecte si altele de-a dreptul periculoase. De curand, Directia de Sanatate a pus in circulatie o lista de asemenea E-uri nefaste, pe care v-o punem la dispozitie in continuare. Datele nu sunt deocamdata complete, studiile continua, dar ceea ce urmeaza este probabil cel mai serios semnal de alarma pe care comunitatea medicala internationala l-a dat vreodata cu privire la alimentatia chimizata in general si la acesti aditivi sintetici omniprezenti in produsele de larg consum, in special.
Iata, grupate, substantele toxice intalnite frecvent in alimente:
- aditivi alimentari care produc cancer: E131, 142, 211, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 239, 330.
- aditivi alimentari care afecteaza vasele de sange: E250, 251, 252.
- aditivi alimentari care produc boli de piele: E230, 231, 232, 233.
- aditivi alimentari care ataca sistemul nervos: E311, 312
- aditivi alimentari care pot produce tulburari digestive (indigestie, voma, colici abdominale s.a.): E338, 339, 340, 341, 363, 465, 466, 450, 461, 407 (din inghetata).
- distruge vitamina B12: E200.“Topul” celor mai periculosi aditivi:
- E123 – este interzis in SUA si in fostele state sovietice. Se gaseste in bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, branzeturi topite si creme de branza. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. In aceeasi categorie face parte si E110, care intra in componenta dulciurilor (mai ales a prafurilor de budinca), colorandu-le in acel galben de “apus de soare”, de care vorbeam ceva mai sus.
- E330 – produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune cancerigena puternica. Se gaseste in aproape toate sucurile din comert.
- E102 – este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales in budinci. Are actiune cancerigena si el.Aceasta lista este extrasa din raportul Oficiului Consumatorilor din Piata Comuna Europeana si a fost intocmita la inceputul anului 2000. Folositi aceste liste atunci cand faceti cumparaturi si evitati alimentele care contin aditivi alimentari periculosi. Persoanele care deja sufera de anumite afectiuni, cum ar fi cele vasculare, dermatologice etc. vor evita in mod special sa consume orice aliment ce contine aditivi care agraveaza afectiunea de care sufera.
-Aditivii alimentari ocupă un loc de frunte pe lista neagră a duşmanilor sănătăţii. Ce ar trebui să ştim despre ei?
–Prezenţa aditivilor în alimentele de pe pieţele româneşti reprezintă o adevărată crimă la nivel naţional şi ar trebui să reacţioneze toţi cei care-şi dau seama de sta, până când nu este prea târziu. Să luăm de exemplu pâinea, despre care revista dv a scris de curând. Se ştie că folosirea făinii albe, care prin procesul de măcinare a grâului îşi pierde toate substanţele nutritive, duce la o sărăcire a pâinii în vitamine, minerale şi fibre. Dar asta este nimic pe lângă aditivii folosiţi la prepararea ei. Să luăm numai câţiva din aşa numiţii „afânători” substanţe sau combinaţii de substanţe care eliberează gaze, ce contribuie la creşterea volumului aluatului:
-E-327 (Lactatul de calciu) poate provoca dereglări gastro-intestinale, în special la copii.
-E-341 (Fosfat dicalcic) sare minerală întâlnită în roci şi oase, produce tulburări digestive.
-E-554 (Aluminosilicat de sodiu) provoacă dismorfisme placentare în timpul sarcinii.
-E-541 (Fosfat de aluminiu şi sodiu bazic şi acid) este interzis în unele ţări, dar este admis în România.
-E-110 (Galben sunset FCF) se foloseşte în panificaţie şi patiserie, la prepararea îngheţatelor, etc şi provoacă urticarie, tumori renale, indigestie, anorexie. S-a dovedit cancerigen în unele experienţe pe animale. Este interzis în unele ţări, dar permis, din nefericire în România.
-E-432 (Polisorbat 20) este folosit în produse finite de patiserie. Interzis în unele ţări, admis în România.
-E-282 (Propionat de calciu), folosit în panificaţie şi patiserie. Provoacă erupţii cutanate şi migrene.
-În calitatea dv de medic, vă confruntaţi cu aceste simptome în mod direct. Puteţi confirma nocivitatea aditivilor?
-Pâinea labă aditivată creşte incidenţa cancerului de tub digestiv (în special colon şi rect), provoacă un dezechilibru plastic-energetic, adică induce o sărăcire în substanţe plastice (minerale, fosfolipide, aminoacizi, fibre) şi creşte aportul de calorii prin conţinutul excesiv în amidon. Persoanele care consumă pâine albă sufere des de constipaţie, dismicrobisme intestinale, au colon iritabil şi fac adesea colite de fermentaţie. Pâinea albă este un factor care favorizează agravarea diabetului zaharat şi creşte incidenţa alergiilor de origine alimentară prin aditivii pe care îi conţine.
„Orice suplimentare cu fier induce periculos creşterea incidenţei cancerelor”.
-Recent Guvernul României a obligat procesatorii din panificaţie să adauge fier în pâine. Cum comentaţi?
–Avem aici încă un adevărat atentat la sănătatea publică. Numeroase studii publicate în tratatele clasice şi în revistele de specialitate (accesibile inclusiv pe internet) demonstrează efectele periculoase ale acestei practici. Este o iluzie să-şi închipuie cineva, că o alimentaţie greşită (sărăcăcioasă), specifică majorităţii populaţiei noastre, se poate rezolva doar adăugând fier în pâine. Pe de altă parte, nu trebuie pierdut din vedere faptul că fierul este un substrat nutritiv pentru celula neoplazică (canceroasă), deci orice suplimentare cu fier induce periculos creşterea incidenţei cancerelor pentru consumatori. Boala Alzheimer este corelată cu creşterea fierului în sânge. O serie de boli se agravează: hemocromatoza, anemiile hemolitice, hemofiliile, retinopatiile, insuficienţa cardiacă.
Sarea iodată- un fel de experiment de tip Auschwitz.
-Să mai alegem un aliment compromis de pe raftul cămării: sarea un alt exemplu de folosire iraţională a aditivilor alimentari.
-Da, mai ales sarea albă extrafină, iodată pe deasupra, tot în urma unei hotărâri a guvernului. Sarea din bucatele noastre zilnice. Pentru o scurtă informare sarea este tratată cu următorii aditivi: -E535 adică ferocianură de sodiu, ca antiagregant, E536, ferocianură de potasiu, un aditiv interzis în Anglia, dar admis în România. Sarea astfel aditivată conţine de 30 de ori mai puţin magneziu decât sarea integrală. Pe de altă parte, sarea extrafină este mai bogată în sodiu, exact elementul implicat în decompensarea insuficienţei cardiace. Consecinţele folosirii sării extrafine sunt dramatice. Creşterea incidenţei bolilor cardiace ischemice, datorită deficienţei de magneziu. Accelerarea proceselor de ateroscleroză şi decompensării ale insuficienţei cardiace prin aportul de sodiu. Toxicitatea indusă de fericianura de sodiu sau potasiu.
În acest timp, iodarea universală a sării determină efecte adverse grave. Hipertiroidie indusă în populaţia cu funcţie normală. Agravarea unei hipertiroidii preexistente. Creşterea ratei cancerului tiroidian. Creşterea volumului glandei tiroide. Afectarea vederii prin toxicitatea directă asupra tiroidei. Creşterea incidenţei bolilor alergice (inclusiv al şocului anafilactic la iod- boală cu un procent înalt de mortalitate). Hipotiroidie fetală, indusă în viaţa intrauterină la femeile care consumă sare iodată.
Merită menţionat şi faptul că iodarea universală a sării nu se justifică, deoarece numărul hipotiroidii este mic în România (cifrele oficiale oscilează în jurul valorii a 12.000 de cazuri). Consider, deci, că a acorda întregii populaţii a ţării numai un singur sortiment de sare- iodată- este un fel de experiment de tip Ausschwitz.
La fel şi în situaţia zahărului rafinat, care este cancerigen şi după ultimele cercetări, este vinovat de afecţiuni articulare.
Guma de mestecat- boli alergice şi retard intelectual.
-Ce se întâmplă cu produsele destinate copiilor?
–Toate dulciurile au aditivi ne recomandaţi copiilor, folosiţi ca îndulcitori sau coloranţi. Să luăm ca exemplu guma de mestecat- un produs de succes printre tineri mai ales. Guma de mestecat este un „aliment” aproape în întregime artificial. Numai guma (care de fapt nu se consumă) provine din cauciuc natural, restul sunt numai ingrediente (în număr de 11-15) şi sunt de sinteză. Iată-le:
E 951 (aspartam) este considerat de majoritatea cercetătorilor unul dintre cele mai toxice E-uri. Este interzis în unele ţări, este permis în România. „Departament of Health and Huma Services” raportează, în 1994, circa 70 de simptome diferite provocate de aspartam (îndulcitor): migrene, spasme musculare, erupţii cutanate, tahicardie, lentoare psihică, insomnie, scăderea memoriei, etc.
E 954 (zaharina) a fost fabricată pornindu-se de la toluen. Numeroase studii pe animale demonstrează efectul cancerigen al acesteia.
E 210 (acid benzoic) provoacă hiperactivitate la copii, crize de astm bronşic, alergii.
E 133 (albastru de briliant) provoacă puternice reacţii alergice.
Folosirea în exces a gumei de mestecat stimulează secreţiile digestive (creşte aciditatea, activitatea clorohidropeptică) :i adcă acestea nu sunt tamponate de alimente, se ajunge la gastrite hiperacide şi ulcer. De asemenea E-urile din gumă cresc incidenţa bolilor alergice, a tumorilor cerebrale, chiar a retardului intelectual. Sunt de acord cu guma naturală de mestecat, aşa cum o folosesc chinezii şi alte popoare orientale, o gumă bogat[ în uleiuri esenţiale de eucalipt, care are efect dezinfectant asupra cavităţii bucale, dar cu guma comercializată la noi.
Cea mai gravă situaţie în cazul copiilor o reprezintă laptele praf.
Dar cea mai gravă situaţie, în cazul copiilor, este a laptelui praf. Transformarea laptelui integral, natural, în lapte praf, duce la o sărăcire masivă în principii nutritive. De aceea, producătorii de lapte praf încearcă să-l „reîmbogăţească” inclusiv cu aditivi.
E 555 (silicat de aluminiu şi potasiu) studiile }l implică în declanşarea şi agravarea bolii Alzheimer, este admis în România, interzis în alte ţări.
Sulfatul de cupru (piatra vânătă cu care se stropeşte viţa de vie).
Sunt mii de cazuri de copii bolnavi care umblă de la un spital la altul, cu boli alergice grave, de la simple alergii cutanate, până la edemul Quinque sau chiar şoc anafilactic. S-a dovedit că, de fapt, copiii nu mai fac alergii la un anumit aliment, ci la substanţele chimice cu care este „îmbogăţit” alimentul respectiv, adică la substanţele chimice de sinteză din alimente.
Codul nostru genetic are înregistrate doar alimentele naturale.
-Situaţia descrisă de dv pare dramatică. Ce ne rămâne de făcut?
-Oamenii trebuie să ştie că organismul nostru funcţionează ca un computer perfect şi că avem în memoria lui codul genetic cu care ne-am născut, cu care ne-a lăsat Dumnezeu. Acest cod genetic are înregistrate doar alimentele naturale. El recunoaşte, de exemplu sucul de lămâie şi vitamina C, dar nu acceptă vitamina C de sinteză, artificială, cu care sunt îmbogăţite aşa-numitele sucuri răcoritoare. Din observaţiile mele, peste 200 de substanţe chimice străine codului nostru genetic, intră zilnic în corpul nostru. Este foarte periculos să aduc în organism nucleotide străine corpului meu (vitaminele de sinteză- B6, PP, A, calciul, sulfatul de cupru, iodura de potasiu, acidul folic şi altele) pentru că aşa declanşez anticorpi, antinuclei şi apar boli imune, autoimune :i cancer. Soluţia este întoarcerea la natură, la hrana naturală, neâmbogăţită chimic.
Cel mai criminal aliment este carnea de pasăre.
-Este foarte greu, mai ales pentru orăşeni să mănânce numai alimente naturale. Daţi-ne totuşi câteva sfaturi pentru o dietă echilibrată, mai puţin nocivă. Ce să mâncăm?
–În primul rând, trebuie scpoase din alimentaţie toate aceste otrăvuri de care am vorbit, apoi făcută o selecţie foarte severă a alimentelor bune. Cel mai criminal aliment este carnea de pasăre, atât de recomandată în toate dietele. Şi asta, pentru că în fermele noastre, păsările sunt hrănite cu concentrate, proteine degradate, antibiotice şi hormoni. (Nu intră ]n această categorie păsările crescute cu grăunţe de cereale).
Este foarte bun peştele proaspăt, peştele sălbatec, nu acela din crescătorii şi nu congelat. Este foarte bună carnea de berbecuţ :i carnea de vită, cu observaţia să fie crescută la noi, în România, nu importată. Cea mai bună pâine, este aceia făcută în casă cu făină de la ţărani, care n-a fost „îmbogăţită” cu cancerigenul fier şi cu alţi aditivi şi afânători. În loc de ardei, roşii, castraveţi de seră, toate periculoase pentru că sunt tratate chimic, avem mai ales acum primăvara, leurda, untişorul, ştevia, urzicile şi păpădia, care nu numai că ne hrănesc, dar ne şi curăţă organismul de toxine.
Brânzeturile şi lactatele trebuie cumpărate de la ţărani sau de la producătorii ecologici care hrănesc natural animalele, nu cu concentrate. Atenţie şi la fructele şi legumele modificate genetic. Acestea afectează imunitatea şi induc boli grave, cum ar fi cancerul. Toţi se agită acum în ceea ce priveşte soia modificată genetic. Vinovaţi sunt cei care au permis aducerea în ţară a acestor seminţe. Cine sunt ei? Cine a aprobat cultivarea ei? Aceştia ar trebui să plătească. Eu cred că ţăranul simplu n-a avut de unde să ştie asta. Vinovaţii se află în ministere şi ar trebui traşi la răspundere. Guvernanţii ar trebui convinşi să pună mai presus de interesele economice, sănătatea populaţiei
În graba şi lipsa de interes faţă de o alimentaţie calitativă, foarte mulţi oameni se mulţumesc cu: alimentaţia cantitativă, estetică, ambalată frumos, colorată cât mai apetisant, aromatizată, conservată cât mai bine, sărată, pasteurizată, rafinată (dacă se poate chiar şi de două ori), prăjită în teflon, fiartă sub presiune şi încalzită la microunde. La toate acestea se adaugă fuga permanentă, programul de lucru prelungit, stresul şi dizarmonia din colectivele sau locurile unde servim masa (în cel mai rău caz mâncăm pe stradă sau în autobuz) şi frica permanenta pentru ceea ce mâncăm, datorată întâmplărilor şi ştirilor din mass-media.
La prima vedere, nici producătorii, comercianţii, medicii sau consumatorii nu au nici-o vină, se mai intimplă ce ne-am face fără vigilenţa inspectorilor sau cetăţenilor. Toţi au câte ceva de câştigat: bani ca să producă în continuare, cu câştiguri bune (acoperă şi amenzile), comercianţii, fiind la mijloc câştigă şi de pe urma producătorilor şi de pe urma consumatorilor, au interese pur financiare (cerere şi ofertă), medicii îşi justifică meseria, ce s-ar face ei dacă lucrurile ar fi sănătoase (industria farmaceutică este cea mai profitabilă din lume), cetăţenii au burta plină, scapă de moartea prin înfometare, supravieţuiesc din boală în boală şi au un mod de a-şi cheltui salariul. Este un cerc vicios, ori au toţi o parte din vină, ori sunt toţi nevinovati, lăsăm consecinţele şi bunul simţ să ia hotărârea.
La aceasta oră, este ştiut că mulţi dintre aditivii alimentari (conservanţi, emulgatori, coloranţi etc.) utilizaţi la pregătirea mezelurilor, alimentelor preambalate sau semi-preparate, sunt cancerigeni. Acelaşi lucru se ştie şi despre unele îngrăşăminte chimice şi pesticide folosite la cultivarea legumelor, fructelor şi zarzavaturilor pe care le cumpărăm, chiar şi din piaţă. Acest fapt ar trebui să constituie un semnal de alarmă, pentru că consumăm zilnic mari cantităţi de produse cancerigene. Nu este de mirare, că unii dintre noi ne îmbolnăvim de aceasta maladie necruţătoare sau de multe alte afecţiuni cauzate de o alimentaţie haotică.
Multe chimicale au fost considerate până în prezent netoxice, s-au făcut destui bani din comercializarea lor iar acum s-au răzgândit (probabil a luat-o razna medicina şi chimia). Odată cu aflarea unor date suplimentare despre acţiunea lor în organism, ele sunt descoperite acum ca fiind foarte dăunătoare, şi chiar cancerigene. Pentru bolnavii de cancer sau cei cu vitalitatea scăzută, precauţiile trebuiesc mărite, deoarece organismul lor a pierdut o mare parte din capacitatea de-a se autoregla şi apăra. Printr-o alimentaţie naturală, fără tratament termic şi alte torturi alimentare specificate mai sus, s-a demonstrat că organismul este mult mai adaptat la o viaţă sănătoasă. Exemplele sunt multe, cine a avut urechile şi ochii deschişi, deja ştie; însă mai e nevoie şi de înţelegere, practică, verificare şi continuitate. Pare simplu, dar mentalitatea, egoismul, tradiţia, obişnuinţa, lenea, plafonarea, lipsa de responsabilitate şi banii altora sunt împotriva vieţii.
Aceşti aditivi sunt consideraţi mai puţin periculoşi la ora actuală, sau poate aflăm mai multe noutăţi la “toamnă”:
E100, E101, E140, E141, E160-163, E170, E174, E175, E181, E201-203, E260, E262, E263, E290, E300, E301, E303, E304, E306-309, E322, E331-337, E400-406, E410, E422, E472, E473, E492, E500, E501, E504, E507, E509, E511, E516, E518, E542, E552, E578, E636, E957, E965, E999, E1100, E1400-1450, E1510.
- E100 – turmeric- cunoscut în România şi ca “şofran indian”
- E140 – clorofila şi clorofilina – pigmentul verde din frunze
- E160(a) – caroten, substanţă ce se găseşte, de exemplu, în morcovi,
- E160(d) – licopen, găsit în tomate şi în grapefruitul cu miezul roşu,
- E161 (b) si E161(g) – xantofile de origine vegetală şi animală
- E162 – pigmentul roşu din sfeclă
- E170 – carbonat de calciu
- E181 – acid tanic, găsit de obicei în ceai şi în coaja de nucă
- E300 – acidul ascorbic sau vitamina C, cu puternic efect antioxidant.
- E306 pana la E309 – tocoferoli sau vitamina E, cu puternic efect antioxidant.
- E504 – carbonat de magneziu.
- E509 – clorura de calciu.
- E511 – clorura de magneziu.
- E516 – sulfat de calciu.
- E516 – sulfat de magneziu.
Dacă ne luptăm doar cu “E–urile”, lupta este ca şi pierdută, aparent ele vor fi înlocuite cu altceva, alte etichete, alţi monştri alimentari, banii trec de la unii la alţii şi pierdem din vedere cauza: cum am ajuns aici?, prin ce etape?.
Societatea nu se va schimba până nu ne schimbăm şi noi. Avem pretenţii, dar nu dăm nimic în schimb. Trezirea, hotărârea, schimbarea sau acceptarea şi continuarea acestei supravieţuiri, aparţine fiecăruia, dacă motivaţia şi credinţa nu vine din interior, consecinţele şi faptele noastre vor fi tot mai dramatice, chiar dacă aparent nu ne aparţin, nu avem putere de decizie la nivel înalt, totuşi suntem părtaşi şi trebuie să plătim. Nimeni nu ar trebui să influenţeze “OMUL”, să decidă în locul lui, să-l facă dependent, să-i impuna nişte condiţii strict materialiste, să-l judece sau să-i speculeze dorinţele şi slăbiciunile. Avem totul în acelaşi moment.
