O dietă echilibrată este cea care se potriveşte perfect nevoilor de dezvoltare ale copilului. Hrănitul la sân sau cel cu lapte special pentru bebeluşi este o sursă esenţială de elemente nutritive de-a lungul primului an de viaţă al copilului, dar din momentul în care se renunţă la acestea trebuie să se stabilească o alimentaţie care să conţină cele 5 elemente nutritive esenţiale: carbohidraţi, vitamine, grăsimi, minerale şi proteine. Trebuie ţinut tot timpul minte faptul că nevoile copilului sunt diferite de cele ale adultului. Majoritatea adulţilor sunt sfătuiţi să adopte o alimentaţie care să conţină multe fibre şi puţine grăsimi, dar copiii sub 5 ani au nevoie în dieta lor de mult mai multe grăsimi şi alimente cu multe calorii şi elemente nutritive pentru a face faţă creşterii rapide care are loc în primii ani de viaţă.
Laptele pentru copii De-a lungul primelor 6 luni de viaţă, copilul este dependent în totalitate de hrănitul la sân sau cu lapte special conceput pentru a i se îndeplini nevoile nutriţionale. Cu toate că acest tip de alimentaţie poate înceta la 4-5 luni, hrănirea cu produse oarecum solide este atât de slabă încât aceste alimente adevărate sunt ceva mai mult decât o experimentare a gustului şi este vital să nu se întrerupă sau să se reducă alimentarea şi cu lapte în paralel cu acestea. O dată ce copilul a împlinit 6 luni, se pot introduce cantităţi mici de lapte de vacă în mâncare sau combinat cu cereale. După ce împlineşte un an, laptele de vacă poate deveni o băutură obişnuită, dar până atunci copilul are nevoie de vitaminele şi fierul care se găsesc în laptele de sân şi în cel combinat.
Apa Bebeluşii sunt vulnerabili la deshidratare şi de aceea este esenţial să se menţină nivelul de fluide în alimentaţie. Dacă este hrănit la sân, laptele este cel care conţine fluidele necesare copilului, dar dacă este hrănit cu biberonul atunci trebuie să i se mai adauge câteva picături de apă. O dată ce copilul începe să fie hrănit cu alimente mai solide este necesar să se crească nivelul de lichide. Apa fiartă şi apoi răcită, pe lângă faptul că nu costă nimic şi este accesibilă tuturor, reprezintă şi cel mai bun lichid atunci când îi este sete. Copiii foarte mici au nevoie de doar câteva picături de apă, dar este înţelept şi se recomandă încurajarea copilului să bea apă de la o vârstă fragedă. Cu toate că există pe piaţă multe băuturi pe bază de plante sau fructe, cele mai multe conţin zaharuri, care pot fi dăunătoare dezvoltării dinţilor şi pot crea dependenţă. Copilului nu trebuie să i se dea apă minerală sau să se folosească apa minerală pentru prepararea mâncărurilor, deoarece nu este bună din punct de vedere bacteriologic decât dacă este fiartă în prealabil şi poate conţine un nivel de sodiu prea mare faţă de cel care este recomandat copiilor.
Grăsimile pot fi saturate sau nesaturate. Cele saturate provin în general de la animale, dar şi produsele procesate, cum ar fi biscuiţii, care conţin grăsimi vegetale. Grăsimile nesaturate sunt în general de origine vegetală sau piscicolă. Grăsimile saturate pot creşte nivelul de colesterol al sângelui, iar la adulţi consumul în exces al acestora poate duce la boli de inimă. De aceea, părinţii trebuie să se asigure că există în alimentaţia copilului cantităţile de grăsimi necesare, dar fără a se depăşi nivelul corespunzător. Cel mai bine este să se încurajeze copilul să mănânce sănătos, prin alegerea cărnurilor slabe şi a uleiurilor vegetale în locul untului, atunci când este necesară prăjirea. Laptele şi brânza conţin grăsimi saturate, dar sunt, şi o bună sursă de calciu, proteine şi vitamine. Copiii între 2 şi 5 ani trebuie să îşi ia până la 35% din energia totală din grăsimi. Până la vârsta de un an, grăsimile trebuie să le ofere 50% din energia necesară.
Cele mai bune surse pentru grăsiile saturate sunt: carnea, untul şi margarina, şunca, ouăle, brânza, grăsimile sau uleiurile vegetale hidrogenate, care se găsesc în alimentele procesate, cum ar fi biscuiţii.
Cele mai bune surse de grăsimi nesaturate sunt: uleiul de măsline, de floarea-soarelui , de porumb, de susan, peştii uleioşi.
Proteinele sunt esenţiale pentru creşterea şi refacerea ţesuturilor organismului. Dacă nivelul de proteine nu este cel bun, rezistenţa la boli şi infecţii este mult redusă. Proteinele sunt constituite din aminoacizi, din care unii pot fi creaţi de organism, iar alţii trebuie luaţi din alimente. Proteinele animale, inclusiv laptele, conţin toţi aminoacizii de care are nevoie organismul, dar soia este singurul aliment de origine vegetală care conţine singur toţi aceşti aminoacizi esenţiali. Alte alimente trebuie combinate pentru a oferi proteine complete. De exemplu, cerealele pot fi combinate cu plante leguminoase sau cu o cantitate foarte mică de proteine animale pentru a asigura aportul de proteine necesare. Pentru că proteinele nu sunt stocate de către organism, alimentele care le conţin trebuie să existe în dieta zilnică. Cu toate acestea, alimentele bogate în proteine nu trebuie să fie predominante în alimentaţia copilului, deoarece o dietă prea bogată în proteine poate forţa rinichii, care nu sunt destul de dezvoltaţi.
Cele mai bune surse de proteine: carnea roşie, de pasăre, ficatul, peştele, ouăle, laptele, brânza , cerealele, leguminoasele (fasole boabe, linte).
Carbohidraţii reprezintă principala sursă de energie pentru organism. Există 2 tipuri de carbohidraţi: rafinaţi şi complecşi. Ambele tipuri sunt transformate în zaharoză şi preluate de sânge, astfel aducând aportul necesar de energie (caloriile). Carbohidraţii rafinaţi, cum ar fi pâinea albă şi cea mai mare parte a biscuiţilor dulci, sunt compuşi din ingrediente care sunt deposedate de fibrele naturale în timpul procesării şi care şi-au pierdut cea mai mare parte a nutrienţilor valoroşi pentru organism. Carbohidraţii complecşi se găsesc în alimentele cu mare valoare energetică care şi-au păstrat vitaminele, mineralele şi fibrele şi care sunt, prin urmare, mult mai folositori corpului nostru. Această ultimă categorie de carbohidraţi ar trebui să se regăsească până la 60% în dieta unui copil.
Surse de carbohidraţi rafinaţi: zahar, produsele din faină albă, unele cereale, cea mai mare parte a biscuiţilor, prăjiturilor şi produselor de patiserie produse pe scară largă.
Cele mai bune surse de carbohidraţi complecşi: cerealele netratate, orezul brun, cartofii, fulgii de ovaz.
Calciul are o importanţă deosebită în ceea ce priveşte sănătatea şi formarea oaselor şi a dinţilor. 270 mililitri lapte pe zi asigură cantitatea necesară de calciu pentru copiii cu vârste cuprinse între 1 şi 5 ani.
Cele mai bune surse de calciu: laptele, brânza, iaurtul, legumele din familia cruciferelor (varza) şi în general de la care se consumă frunzele, nuci, alune, sardine, seminţe de susan.
Zincul este esenţial pentru creşterea normală şi o funcţionare eficientă a sistemului imunitar. O alimentaţie variată ar trebui să asigure toată cantitatea de zinc necesară organismului zilnic.
Cele mai bune surse de zinc: scoicile şi alte produse din aceeaşi familie, carnea roşie, arahidele, seminţele de floarea-soarelui, unele cereale.
Vitaminele sunt elemente esenţiale pentru menţinerea sănătăţii organismului. Acestea sunt ori solubile în apă (vitaminele B şi C) sau solubile în grăsimi (vitaminele A, D, E şi K). Cele din prima categorie sunt distruse de căldură şi, după cum indică numele, se dizolvă în contact cu apa, astfel că alimentele bogate în aceste vitamine nu trebuie fierte prea mult. Cele din a doua categorie sunt stocate în organism şi pot fi dăunătoare în cantităţi mari. De obicei se recomandă să se dea suplimenţi de vitaminele A, C şi D copiilor sub 5 ani.
Vitamina A (inclusiv beta-caroten şi retinol) este esenţială pentru creştere, lupta împotriva infecţiilor, o piele sănătoasă, pentru păstrarea unei vederi bune şi pentru oase puternice. Cele mai bune surse de retinol sunt ficatul şi ouăle. Beta-carotenul este un antioxidant care ajută la protejarea împotriva bolilor şi alimentele care conţin cea mai mare cantitate din această substanţă sunt: morcovii, ardeii graşi roşii, porumbul dulce, roşiile, cartofii dulci, pepenii, caisele şi mango.
Vitaminele B sunt necesare creşterii, unui sistem nervos sănătos şi pentru ajutarea digestiei. Cele mai bune surse de vitamine B sunt: carnea, în special ficatul, tofu, sardinele, ouăle, alunele, nucile, legumele verzi, produsele lactate, cerealele integrale, extractele de fermenţi, avocado, bananele.
Vitamina C este necesară creşterii organismului, refacerii ţesuturilor, sănătăţii pileii şi înlesnirii absorbţiei fierului în organism. Cele mai bune surse de vitamina C sunt: citricele, căpşunile, coacăzele negre, kiwi, legumele verzi de la care se consumă frunzele, cartofii şi ardeii graşi.
Vitamina D este produsă de pielea expusă la soare şi este necesară absorbţiei calciului şi fosforului, astfel asigurându-se sănătatea oaselor şi a dinţilor. Cele mai bune surse de vitamina D sunt: somonul, tonul, sardinele, laptele, brânza şi ouăle.
Vitamina E este necesară pentru menţinerea structurii celulare a organismului şi ajută la crearea şi menţinerea globulelor roşii din sânge. cele mai bune surse de vitamina E sunt: uleiurile vegetale, germenii de grâu, avocado, alunele şi nucile.
Fierul acest element este necesar pentru dezvoltarea mentală, şi pentru cea fizică. Copiii au la naştere un stoc de fier care ţine aproximativ 6 luni. După această perioadă este important ca părinţii să se asigure că bebeluşul primeşte aportul de fier necesar prin intoducerea alimentelor solide în alimentaţie, deoarece deficienţa de fier din organism, care poate duce la anemie, îl face pe copil să fie tot timpul obosit şi lipsit de vlagă. Necesarul de fier pentru copil este ridicat în special între 6 şi 12 luni. Bebeluşii născuţi prematur sunt cei mai vulnerabili la epuizarea cantităţilor de fier din organism, deoarece proviziile lor pot ţine numai 6 săptămâni. Dacă bebeluşul s-a născut prematur, este posibil ca doctorul să recomande administrarea de suplimenţi de fier până la vârsta de 1 an.
Ce este alergia la alimente reacţia alergică apare când sistemul imunitar percepe o substanţă inofensivă ca pe o ameninţare şi reacţionează ca atare, ceea ce aduce după sine efecte secundare neplăcute şi uneori periculoase. Pentru că sistemul imunitar al copiilor până în 5 ani nu este pe deplin dezvoltat, ei sunt mult mai expuşi la alergii obişnuite, cum ar fi cele la ouă sau la gluten, acesta fiind şi motivul pentru care trebuie să se întârzie pe cât posibil introducerea în alimentaţie a produselor respective. Copiii care fac alergii la anumite alimente pot să menţină reacţia alergică până la 3 ani, dar există şi cazuri în care alergia va persista, iar singura soluţie este evitarea substanţelor care provoacă aceste reacţii.
Alergiile pot fi ereditare daca există în familie antecedente de reacţii alergice alimentare sau de boli cauzate de anumite hipersensibilităţi (cum ar fi febra de fân, astm, urticarie sau eczeme), se recomandă să se hrănească bebeluşul exclusiv la sân în primele 4-6 luni de viaţă şi să nu se introducă în dieta copilului înainte de a împlini 6 luni, cel puţin, alimente care ar putea da naştere unor alergii. Se va începe înţărcarea copilului cu alimente slab-alergene, cum ar fi orezul, cartoful, pară şi mărul, şi se vor introduce noile produse pe rând, astfel încât reacţiile adverse să poată fi depistate şi să se poată observa care aliment le-a declanşat.
Totuşi, şi aşa poate fi destul de greu să detectezi cu precizie care – dacă există vreunul – din produsele administrate provoacă reacţie alergică şi trebuie ţinut minte faptul că aceasta poate fi declanşată şi de alţi factori în afara alimentelor (cum ar fi praful, animalele din casă sau produsele de baie).
Dacă există antecedente în familie în ceea ce priveşte alergiile un anumit aliment, trebuie să se evite introducerea acestuia în dietă până când copilul împlineşte cel puţin un an. Cu toate acestea, nu trebuie eliminate alimentele-cheie din dieta copilului fără a se cere mai întâi sfatul medicului. Dacă părintele crede că bebeluşul are alergie la un produs de bază, cum ar fi laptele sau grâul, trebuie să se facă o examinare de către un medic specialist, pentru a se stabili o dietă echilibrată care să nu afecteze creşterea sănătoasă a copilului.
O alergie des întâlnită, cea la laptele de vacă Reacţiile alergice la una din proteinele care se găsesc în laptele de vacă, în cel tratat special pentru bebeluşi sau în produsele lactate pot avea un spectru larg de simptome, cum ar fi: diaree, stări de vomă, dureri abdominale, eczeme şi intoleranţă la lactoză. Copiilor care manifestă aceste reacţii alergice li se poate da lapte de sân combinat cu lapte pe bază de soia sau hipoalergic, la sfatul medicului, acest lucru în cazul în care laptele de sân simplu nu reprezintă o soluţie. În ceea ce priveşte copiii mai mari de un an, dacă aceştia au reacţii alergice la lapte, trebuie ca dieta lor să nu cuprindă acest aliment şi nici produsele derivate, dar şi în acest caz trebuie mai întâi să se ceară sfatul medicului.
Reacţie alergică la alune şi nuci Cu toate că alergiile la nuci şi alune de pădure sunt relativ rare, arahidele reprezintă din acest punct de vedere declanşatorul uneia din cele mai grave reacţii alergice – şocul anafilactic (gâtul se umflă, iar respiraţia devine greoaie). În familiile în care unii membri au experimentat alergii alimentare, trebuie să se elimine din alimentaţia copilului mai mic de 3 ani produsele care conţin arahide sau ulei nerafinat de arahide. Dacă nu au existat reacţii alergice la alimente la nici unul dintre membrii familiei, dieta copilului care a depăşit 6 luni poate să cuprindă şi unt omogen de arahide.
Intoleranţa celor mici la lactoză Lactoza este substanţa care dă laptelui gustul dulce, iar intoleranţa la lactoză reprezintă incapacitatea de a o digera, cauzată de lipsa de enzime digestive, numită lactoză, în stomac. Această afecţiune, al cărei principal simptom este diareea, este provocată de bacteriile sau viruşii gastroenterici care deteriorează intestinul, locul unde se produce lactaza. O dată ce intestinul se vindecă (proces care poate dura între câteva zile şi câteva săptămâni), enzima va fi produsă din nou, iar intoleranţa va dispărea. Pe parcursul perioadei în care se manifestă intoleranţa la lactoză, se poate administra copilului ori lapte de sân combinat cu lapte pe bază de soia (care poate fi introdus în alimentaţie numai la prescripţia medicului), ori lapte de sân combinat cu lapte fără lactoză, special pentru bebeluşi.
Intoleranţa micuţilor la glutenul din grâne Grâul, orzul, ovăzul şi produsele derivate din acestea conţin gluten, iar aceasăa substanţă poate provoca simptome asemănătoare celor ale intoleranţei la lactoză. Intoleranţa la gluten poate să se manifeste în acelaşi timp cu cea la lactoză şi este cauzată de deteriorarea intestinului după un atac gastroenteric. Alimentele care conţin gluten nu ar trebui să fie introduse în dieta copilului de până la 6 luni. Cerealele fără gluten, cum ar fi orezul, meiul şi porumbul, pot fi introduse în alimentaţia bebeluşului după vârsta de 4 luni. Dacă în familie au existat cazuri de intoleranţă la gluten, copilul trebuie hrănit cel puţin până la împlinirea unui an de viaţă cu alimente care nu conţin gluten. În cele mai multe cazuri, intoleranţa dispare o dată ce intestinul a avut timpul necesar să se vindece de gastroenterită. Intoleranţa cronică la gluten se numeşte boală celiacă. Această afecţiune presupune urmarea unei diete adecvate stricte atunci când este diagnosticată.
Produse care pot salva copiii alergici Există unele produse care trebuie să fie mereu prezente în cămară, deoarece ele te pot salva în situaţia în care nu ai avut timp să te duci la cumpărături. Folosind aceste ingrediente, pe care trebuie să le ai tot timpul la îndemână, poţi pregăti imediat ceva de mâncare copilului tău şi, întregii familii.
- Alimente uscate Pâinea şi alte produse cerealiere, cum ar fi pastele făinoase şi orezul, sunt o sursă de carbohidraţi şi pot fi utilizate ca materie de bază pentru unele mâncăruri sănătoase şi uşor de făcut. Cu toate că fasolea boabe şi lintea au de obicei nevoie în prealabil de a fi lăsate în apă să se înmoaie, ele sunt şi nutritive, şi economice. În plus faţăă de produsele menţionate mai sus, din cămară nu trebuie să lipsească nici făina de grâu, de porumb, tăiţeii cu ou, pastele făinoase de diferite forme (spaghetti, foi pentru lasagna, tuburi cannelloni),ideal să fie la îndemână şi fructele uscate, cum ar fi caise, mango, piersici, prune, felii de măr, stafide.
- Cerealele pentru micul dejun Trebuie alese cereale neândulcite sau cu foarte puţin zahăr făcute din orez, ovăz sau grâu. Este de preferat să se evite cerealele făcute din tărâţe cu supliment de fibre. Eventual, se poate face un musli combinând mai multe cereale şi fructe proaspete sau uscate. Aceste produse pot conţine mai mult de 45%zahăr în diferite forme, cum ar fi maltoză, miere, glucoză şi dextroză, iar acestea pot fi listate separat, îngreunând mult calculul cantităţii totale de zahăr pe care îl are un produs.
- Produsele lactate Pentru copii, cea mai bună alegere sunt laptele şi produsele lactate nedegresate şi pasteurizate: brânză şi caşcaval , brânză de vacă, brânză Parmesan. Şi iaurturile, mai ales cele nedegresate, naturale, cele cu fructe sau vanilie, dar care conţin cât mai puţin zahăr. Un alt produs care nu trebuie să lipsească este untul fără sare sau o margarină de bună calitate, care pot fi folosite pentru prăjit sau pentru sandvişuri.
- Ouăle Din aceste produse se poate face o masă sănătoasă şi nutritivă în câteva minute. Condimentele, sosurile şi uleiurile. Aceste produse pot fi întrebuinţate în pregătirea diverselor mâncăruri şi de aceea ele nu trebuie să lipsească: sos de soia, sos de stridii, piure de roşii, ulei de măsline, de floarea-soarelui, vegetal, ulei de susan, oţet de vin şi balsamic, diverse condimente (frunze de dafin, oregano, sofran, busuioc proaspăt, pătrunjel proaspăt şi uscat, scorţişoară, ghimbir, nucşoară, paprika dulce.
- Produse congelate Multe legume şi fructe, cum ar fi mazărea sau porumbul dulce, sunt congelate în interval de 2-3 ore după ce au fost culese pentru a se asigura păstrarea nutritivilor importanţi, şi fileurile de piept de pui sau de peşte sunt alimente care pot sta congelate mai multă vreme fără a-şi pierde calităţile.
- Alimentele conservate De cele mai multe ori produsele procesate conservate au un nivel ridicat de zahăr, sare sau grăsimi saturate, astfel că se recomandă citirea cu atenţie a etichetei înainte de achiziţionarea acestora. Totuşi, multe alimente conservate sunt valoroase din punct de vedere nutritiv: conserve de ton, sardine, fasole gătită, fasole boabe, roşii mici, porumb dulce. Înainte de a cumpăra conservele, verificaţi ingredientele, deoarece au unii aditivi comerciali comuni, cum ar fi coloranţii alimentari annato şi tartrazin, în legătură cu care există dovezi că provoacă reacţii alergice copiilor.
