Retete de Drob de Miel de Pasti

DROB DE MIEL

Amintire milenară a Paştelui Ortodox, numit pe alocuri plăcintă de cighir, drobul este strofa a patra, cea se recită după incantaţia anafurii, clinchetul uşor alouălelor ciocnite şi foşnetul pascăi. Carnea mătăsoasă a măruntaielor, voalul incinerat al prapurelui, totul celebrează,

Recuzita:

l kg măruntaie miel — ficat, inima, plămâni, rinichi, splina
  200 g ceapă uscata               • 3 legături ceapă verde

100 ml untdelemn            * 2 ouă mari

sare, piper                     • 1 prapur miel

50 g unt

Preparare

  • Se spală prapurul, se lasă în apa rece
  • Se spală măruntaiele în câteva ape, se opăresc scurt într-o apă clocotită care se dă la câine (să fie Paşti la toţi)
  • Se fierb în apă cu un praf de sare 30 minute de la primul clocot; se scot

• Dacă s-au răcit, se toacă din cuţit, mărunt, de parcă ai vrea să le faci zaruri de table (unii le toacă prin maşină — dar iese pateu, nu drob)

  • (Acum, bunicile noastre încingeau bine o grăsime — să zicem untdelemn, deşi tare mă tem că era o galbenă untură de găină sau gâscă — şi, la foc iute şi necruţător, rumeneau câteva minute bucăţelele de drob, să capete coajă şi gust bun de prăjeală, singure, fără ceapă, sfânta gură să trăiască aventura descoperirii fiecărui gust în parte… Dar   azi e o desuetă şi, într-un fel, facultativă, deci puneţi-o în paranteze, cum am făcut şi eu) Ceapa, şi uscată şi verde, se toacă mărunţel, că ea e partea udă-fragedă a poveştii noastre
  • Jumătate din ceapă se pune în grăsime la prăjit
  • Când s-a muiat şi s-a străvezit puţin, se adaugă tocătura, să sfârâie încă 5 minute; apoi se ia prăjeala de pe foc, se scurge bine de grăsime şi se răceşte

* Ouăle se bat cu sare şi piper

  • Se amestecă, e deja actul trei, tocătura, ceapa rămasă şi ouăle
  • Prapurul se scurge de apă, se întinde dantela-i cu delicateţe şi se umple cu amestecătura de mai sus

Finalul (în trei variante);
A • Se unge cât de bine cu unt o tavă adâncuţă de cozonac, se potriveşte drobul în forma asta şi se dă la cuptor, la foc foarte mic, până se rumeneşte bine (maroniu deschis)
B • Se turteşte drobul, rotunjit ca o … turtă, printr-o clisă făcută din 2 ouă şi 2 linguri de făină, şi se pune la prăjit în grăsime încinsă, până se rumeneşte; se mai pune şi în cuptor, vreo 15-20 minute,
la foc minuscul, să se lege — usuce — pătrundă

C * Tava de cozonac se unge cu unt, se presară din gros cu pesmet; drobul şi el se presară cât de des cu pesmet; se pune în tavă şi se dă la cuptor

Un spectacol cu trei finaluri? Nici Brecht n-ar fi cerut mai mult.

Ceremonia solară a renaşterii, a împrimăvărării şi a jertfei mielului e mai veche cu câteva mii de ani decât creştinismul. Atâta istorie, atâtea civilizaţii au trecut pe lângă simbolul acesta fără să-i atingă cu nimic simplitatea, încât mielul pare un mesaj universal, din partea tuturor, summerieni, copţi, hitiţi,
islamici, esenieni, creştini, iudaici, babilonieni.

Nu e ciudat că, de vreo cinci dacă nu şapte mii de ani încoace, lumile şi credinţele se schimbă, trec prin toate convulsiile, se ucid între ele şi înăuntrul lor, promit în zeci de feluri nemurirea dar au, toate, o constantă, modestă, ce-i drept, mielul?

Eu nu pot să-i adaug, din lumea mea pluririt creştină, — întrucât sunt deopotrivă ortodox şi greco-catolic — din obiceiurile şi bunurile acestui final de mileniu, decât un pahar rece de Pelin de mai de Vrancea,

De Ziua Pelinului (Arminden), sărbătoare populară dedicată pelinului (plantă apotropaică, folosită în medicină şi în farmacopeea populară), acesta se poartă la pălărie, în sân şi în buzunare, împodobeşte ferestrele şi icoanele, se pune în aşternutul patului, între haine, pe masă şi pe podeaua caselor. Oamenii îşi înnoiesc sângele şi vor fi sănătoşi de-a lungul anului dacă beau vin amestecat cu pelin, şi mestecă în dinţi frunze de pelin.

Pelinul recoltat în ziua de 1 mai e tămăduitor de boli şi se păstrează ca plantă de leac de-a lungul anului.

(după Ion Ghinoiu — „Obiceiuri — populare de peste an”)

 

DROB ÎN ALUAT
Aluat:

  • 2 ouă + 1 ou pentru uns        • 1 ceaşcă făină
  • 2 linguri unt + 1 lingură de uns                 *1-2 prafuri de sare

 

*  Se frământă aluatul, se întinde foaia subţirică, ca de tăieţei
  • Se unge o tavă adâncă de cozonac cu unt

*  Se căpătuşeşte tava cu aluat şi se umple cu drob crud

*  Se înveleşte complet drobul, se unge cu ou şi se dă la cuptor, la foc potrivit, până se colorează şi se-ntăreşte aluatul (cam o jumătate de oră)

Taină: Drobul acesta, dacă e lăsat prea mult la cuptor, nu se arde, dar se usucă şi devine nisipos; suculenta şi frăgezimea-i vegetală sunt sigure însă dacă îl lăsăm, să se coacă numai până se-ntăreşte oul şi se strânge un pic carnea-n chingile aluatului.

Cele mai multe românce şi cu deosebire cele mai avute mai fac de Paşii încă şi alte copturi, precum-, babe, moşi sau moşnegi, cozonaci rotunzi şi lungăreţi, învârtite, plăcinte simple şi plăcinte în tavă, colaci rotunzi şi în unele locuri, precum bunăoară în Boian, şi câte o prescură, Cozonaci, şi mai ales cei de formă lungăreaţă, se zice că se fac de aceea pentru că sicriul în care a fost îngropat Domnului nostru lisus Hristos a avut forma aceasta.

Dintre fripturi cea mai însemnată e un miel, numit mielul Paştilor, sau un purcel, care, după ce s-au junghiat şi curăţit, se frig întregi, şi care se duc în ziua de Paşti dimpreună cu pasca la sfinţit, în multe locuri am observat, şi mai ales pe la oraşe că, neputând afla un miel viu ca să-l poată tăia şi sfinţi, fac un mie/uf de unt şi pe acela îl aşază pe masă în locul celui adevărat Iară purcelului, pretutindeni unde datină a tăia purcei de Paşti, îi pun o bucăţică de hrean în gură.

(S,FI, Marian — „Sărbătorile la români”)


Comments are closed.